Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Brisbane, Australia, 22 martie 1993
Î: – Dragă Maestră, una din întrebările care m-au preocupat pentru mult timp este despre evoluţie. Din cunoştinţele mele limitate despre evoluţie, nu ştiu cum să le răspund elevilor pe care îi învăţ de mulţi ani. Întrebarea mea este dacă viaţa pe pământ a trecut prin mai multe forme şi a evoluat de la strămoşii noştri comuni sau dacă Dumnezeu a creat totul în acelaşi timp?
Eu am confuzii în legătură cu religia şi cunoaşterea ştiinţifică. Dacă sunt de partea religiei, atunci spun că Dumnezeu a creat totul şi atunci mergem acasă şi dormim, nu mai sunt alte întrebări. Dar dacă o explic din punct de vedere ştiinţific, atunci spun că noi avem un strămoş comun, care s-a diversificat, aşa cum a propus Charles Darwin. Deci din cunoştinţele mele limitate nu pot să dau un răspuns, le-am spus elevilor mei că trebuie să o aştept pe Maestra mea extraordinară care are cunoaşterea divină, şi poate că după aceea voi putea explica.
M: – Vezi tu, religia şi ştiinţa nu se contrazic, numai că folosesc o terminologie diferită. Şi de multe ori ştiinţa nu spune precis sau nu a descoperit încă principiile subtile din lucruri. De exemplu, ştiinţa va spune că aceleaşi elemente există în tine şi în mine şi în toate lucrurile, în plante, în lemn, peste tot. Religia de exemplu, creştinismul, va spune că totul este creat dintr-o singură substanţă, de la Dumnezeu. Şi în budism se spune că toate fiinţele au Natura de Buddha, în Taoism se spune că noi suntem toţi Unul. Acestea sunt la fel cu ceea ce spune ştiinţa, că elementele din mine şi din tine sunt prezente şi în plante şi în copaci şi în lemne şi peste tot.
Dar ce face ca elementele din noi să se mişte, să vorbească şi să gândească? Elementele singure nu fac ca pomii sau plantele să vorbească, deci dacă noi avem aceleaşi elemente în toate lucrurile, atunci desigur că avem nevoie de aceeaşi forţă pentru această mişcare. Este bine? Da! Deci în realitate noi cu toţii suntem creaţi de la Dumnezeu, noi îi spunem Dumnezeu sau energia cosmică, este în regulă. La început a fost doar energia cosmică, să nu-i spuneţi Dumnezeu sau Natura de Buddha pentru că le produce confuzii la oameni. Noi vorbim acum în termeni ştiinţifici. Energia cosmică se odihnea atunci cu toate seminţele înţelepciunii şi toţi sâmburii materiei capabili de extindere şi dezvoltare. Însă, când energia cosmică s-a mişcat cumva în interiorul ei, atunci toţi aceşti sâmburi s-au împrăştiat după putere şi au devenit tot ceea ce există astăzi. Deci putem să numim aceasta ca fiind Dumnezeu sau o putem numi Natura de Buddha.
Dacă nu cunoaştem sursa fiinţei noastre, atunci nu trăim în acord cu legea cosmică şi atunci vom avea probleme. Deci noi trebuie să medităm acum şi să ne gândim, să încercăm să găsim sursa acestei inteligenţe. Şi când ne reîntoarcem la această sursă sau cel puţin ne racordăm la ea, atunci viaţa noastră este tot mai mult în armonie cu cosmosul întreg şi atunci noi suntem fericiţi! Nu mai avem nici un obstacol, ca şi cum nu mai conducem anapoda peste tot, dar conducem pe drumul corect şi cu viteza corectă. Aceasta nu este în contradicţie cu ştiinţa deloc, probabil că ştiinţa nu indică foarte clar care este forţa care face ca toate lucrurile să se mişte.
Ştiinţa nu vorbeşte decât de materie, de elementele prezente în mine şi în tine şi în toate lucrurile. În acest domeniu ei au descoperit deja foarte mult. Însă, cum vor folosi ei metodele ştiinţifice ca să descopere lucrurile care nu sunt făcute din substanţă? Aceasta este forţa cosmică care mişcă totul şi sufletele noastre sunt o parte din ea, o parte din această forţă cosmică.
Ceea ce s-a manifestat în fiinţe diferă în funcţie de distanţa la care se aflau faţă de centrul forţei acestei spirale cosmice la momentul mişcării de manifestare. De aceea noi suntem diferiţi ca formă, mărime, energie, înţelepciune şi abilitatea de a ne mişca şi gândi. (aplauze) Astfel că toate lucrurile se vor reîntoarce la această forţă centrală şi atunci vor evolua. Dacă doresc să vină mai aproape, atunci trebuie să fie mai înţelepţi pentru că la centru este înţelepciunea. Ca urmare, ei vor evolua. Acesta este scopul evoluţiei, vezi, ei trebuie să evolueze, să ajungă mai înţelepţi, mai mari, mai înţelepţi, mai mari, mai înţelepţi, mai mari, şi atunci pot ajunge mai aproape de centru pentru că centrul are o forţă magnetică foarte mare ca să atragă toate lucrurile înapoi şi mai târziu să le arunce afară din nou, ca să evolueze tot timpul.
Însă, uneori această putere cosmică se odihneşte şi atunci totul va înceta. Şi când se trezeşte din nou, atunci totul începe să lucreze din nou, acest lucru se petrece de-a lungul multor eoni. Este puţin cam dificil pentru mine să explic aceste lucruri, dar încearcă să înţelegi ceea ce am spus.
Î: – Dacă Dumnezeu a creat universul şi pământul, atunci universul a fost creat mai înainte sau în acelaşi timp cu pământul?
M: – În univers sunt mai multe planete pământ, noi nu suntem singurii. Puteţi să vă faceţi timp să le vizitaţi! De aceea noi vedem multe OZN-uri şi tot felul de lucruri de genul acesta, acestea sunt lucruri reale. Sunt multe planete pământ care arată ca a noastră, cu oameni şi cu viaţă ca aici. Unele au fost identificate de cercetători, dar nu le-au făcut publice încă, pentru că le lipsesc dovezi suficiente, planetele sunt prea departe şi nu sunt siguri ce este acolo. Unele din aceste planete sunt asemănătoare cu pământul, ei au oameni la fel ca noi, cultivă pământul la fel ca noi. Alte planete nu sunt ca la noi, sunt mult mai spirituale, sunt oameni acolo dar ei sunt ca îngerii, invizibili pentru ochii noştri, pentru ochii cercetătorilor şi pentru telescoape. De aceea noi trebuie să le vizităm cu corpul nostru spiritual şi să ne folosim ochiul nostru spiritual ca să le contactăm sau să le vedem. Cercetătorii nu pot face asta. De exemplu, ieri şi alaltăieri multe persoane au spus că au văzut locuri frumoase şi castele şi oameni, dar nu pe pământ. Noi putem să călătorim într-o fracţiune de secundă spre alte planete, dacă ne antrenăm destul de bine. Dar acesta nu este scopul nostru principal, s-ar putea să se întâmple, dar noi nu avem nici o dorinţă pentru un anumit lucru.
Î: – Cum putem să ne cunoaştem ţelul nostru, să fim siguri în legătură cu ţelul nostru? Când suntem întrebaţi de ceilalţi, putem să-i ajutăm să-şi afle scopul în viaţă? Care este munca pe care trebuie să o facem noi, personal, aici?
M: – Am menţionat deja în altă parte, că noi suntem aici ca să binecuvântăm pământul şi să ne cunoaştem măreţia noastră. Atunci când ne cunoaştem măreţia noastră, atunci suntem una cu toată puterea cosmică a universului. Şi oricine vine în contact cu noi, are la fel binecuvântare de la puterea cosmică universală. Pământul se va dezvolta mai mult dacă tot mai mulţi oameni ca noi practică şi binecuvântează pământul în linişte cu meritele spirituale şi înţelepciune. Acesta este ţelul nostru, altfel, ce credeţi? Credeţi că noi suntem aici doar ca să mâncăm 2 sau 3 mese pe zi, să avem câţiva copii şi apoi gata, kaput? Acesta nu este scopul adevărat, nu ar fi logic pentru Dumnezeu ca să aibă atâtea probleme, să ne creeze şi să ne pună aici pentru câteva decenii şi să ne lase să murim în mizerie, uneori cu cancer, în agonie, dezastre, cutremure şi tot aşa, nu este logic.
Deci ţelul unei vieţi omeneşti este ca să-l cunoşti pe Dumnezeu. Să-l cunoşti pe Dumnezeu înseamnă să ne cunoaştem măreţia noastră, să cunoaştem toată puterea cosmică din care facem parte şi noi. Chiar dacă spunem că suntem o parte, dar este un întreg, vedeţi? De exemplu, dacă degetul meu este tăiat, atunci este ca un deget singur. Dar când este ataşat din nou la corpul meu, atunci devine o parte din corpul meu, aparţine de corpul meu. Chiar dacă spun că este o parte din corpul meu, dar în realitate este de asemenea, întreaga parte a corpului. Deci noi suntem o parte din puterea cosmică dar suntem toată puterea în acelaşi timp, dacă suntem conectaţi din nou. Golul acesta mic care ne separă este refăcut la momentul iniţierii, atunci noi mergem în interior, ne racordăm în interior, ne conectăm în interior şi atunci suntem una cu universul. Ca urmare noi binecuvântăm pe oricine care vine lângă noi, fără să ne punem mâinile pe ei sau să le facem nimic. Oricine faţă de care avem simpatie sau care este rudă cu noi, ei sunt salvaţi sau sunt binecuvântaţi într-o formă sau alta. Depinde de karma lor şi depinde de iubirea noastră pentru ei.