Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 24-27 septembrie 1988
Ştiţi de ce v-am spus să nu folosiţi puterea magică? Chiar dacă aveţi putere magică, nu este bine să o folosiţi. De ce? (Cineva răspunde: pentru că intervine în cercul cauzei şi efectului) Asta nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult. Ce altceva? (cineva răspunde: egoul) Corect! Acesta este foarte important! Practicienii spirituali nu-şi pot permite să aibă un astfel de egou, care îi opreşte să fie eliberaţi din cele trei realităţi ale suferinţei pentru că „individualul” tot mai există şi este separat faţă de univers. Din cauză că noi avem acest concept de „individualitate”, noi transmigrăm între naştere şi moarte. Noi avem corpuri „individuale” şi de aceea avem probleme „individuale” şi karma „individuală” şi efecte „individuale”.
Dacă nu avem acest concept de separare, atunci suntem una cu tot universul, una cu toată Creaţia, acesta este nivelul cel mai înalt. Poate că acum nu înţelegeţi nivelul acesta, deci să-mi permiteţi să vă explic pe scurt. Un practician spiritual de nivel înalt nu-şi face griji despre nici o situaţie, nu este ataşat de nici o situaţie. Dacă se îmbolnăveşte, atunci este bolnav, dacă este udat până la piele de ploaie, atunci este udat, dacă vântul suflă peste el, aduci suflă, nu-i este frică dacă este vânt puternic, nu-i pasă dacă plouă, pentru că toate acestea nu sunt decât fenomene naturale.
De exemplu, poate că nu ne place când vântul suflă puternic, dar sunt locuri care au nevoie de vânt, poate că nu ne place când plouă, dar ţăranii au nevoie de ploaie pentru recolte. Să presupunem că ne rugăm să nu plouă pentru că aşa este mai bine pentru noi, dar dacă ploaia este absolut necesară pentru fermieri, într-un loc specific şi un anotimp specific, atunci ce se va întâmpla? Deci Dumnezeu nu ne poate îndeplini toate rugăciunile în acelaşi timp, unele persoane se roagă pentru ploaie, unele persoane se roagă pentru soare, unii preferă vântul puternic şi alţii iubesc zăpada. Unii cred că este foarte frumos atunci când ninge, chiar dacă sunt alţii care urăsc asta pentru că este foarte frig şi nu pot să mai crească legume, nu-şi pot câştiga existenţa sau nu este bine pentru sănătatea lor. Dacă nici Dumnezeu nu poate îndeplini dorinţele pentru toate fiinţele cu conştiinţă, atunci de ce să ne pese nouă?
Era un rege în China antică, într-o zi el era înfofolit foarte călduros într-o haină de blană frumoasă şi groasă şi stătea în palatul lui şi se uita afară de la balcon şi a exclamat: „Vai, este foarte frumos şi foarte îmbucurător atunci când ninge!” Lui îi plăcea deci s-a rugat la Dumnezeu să dea mai multă ninsoare în timp ce el stătea acolo şi se bucura de privelişte. Mai târziu, oficialii lui i-au raportat că mulţi din subordonaţii lui au murit de frig şi de foame, deşi regele nu putea să înţeleagă. El trăia într-un palat şi se gândea că ninsoarea este foarte frumoasă! Cu siguranţă că avea sobe de încălzit în palat şi el însuşi purta o haină de blană splendidă şi groasă, atunci este normal că nu putea să înţeleagă!
Înţelepciunea din fericire, supărare, tristeţe şi bucurie
Toată fericirea, supărarea şi bucuria din lumea aceasta sunt lecţii de învăţat pentru noi. Dacă nu trecem prin aceste emoţii, nu putem să înţelegem sentimentele unei fiinţe cu conştiinţă. Vedeţi, nu a plouat decât noaptea trecută şi voi deja vă simţiţi inconfortabili să staţi în corturi. Aţi început deja să intraţi în panică, să vă compătimiţi şi să vă plângeţi foarte mult. Chiar dacă aici puteţi să mă vedeţi pe mine, tot vă plângeţi pentru că aveţi puţin disconfort şi câteva inconvenienţe pe timpul acestor zile ploioase. Chiar dacă puteţi să mă vedeţi pe mine, tot nu sunteţi destul de fericiţi ca să uitaţi de ploaie (Maestra râde). Sunt şi mai rău cei care trăiesc în amărăciune toată viaţa lor, fără nici un pic de fericire pentru compensaţie sau nimic care să-i facă să râdă.
Când suntem într-o situaţie nedorită, mizerabilă, ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne dă şansa să ne dezvoltăm compasiunea. Dacă şi atunci când suntem mizerabili, compasiunea noastră nu creşte deloc, atunci ar trebui să ne fie milă de noi. Ar trebui să ne cercetăm, să vedem de ce suntem atât de rigizi ca o piatră! Atunci când suntem fericiţi, compasiunea noastră ar trebui să crească de asemenea şi gândurile noastre ar trebui să fie alături de cei care trăiesc în mizerie. Atunci când suntem într-o situaţie mizerabilă, ar trebui să fim şi mai plini de compasiune şi să ne gândim la oamenii care sunt la fel de necăjiţi ca noi sau chiar mai necăjiţi decât suntem noi în fiecare zi. Asta înseamnă să fii mereu „cu Dumnezeu în orice faci în viaţa ta”. Compasiunea noastră este „Dumnezeu” şi iubirea noastră este „Dumnezeu”. Dacă ne pierdem iubirea şi compasiunea, atunci suntem foarte departe de Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu, El nu are o apariţie fixă.
Atunci când medităm ar trebui să fim atenţi la Lumină şi să contemplăm la Sunetul din interior, pentru că Lumina şi Sunetul conţin compasiunea supremă şi iubirea din interior. Cu cât suntem în contact cu Ele mai mult, cu atât devenim mai plini de compasiune. Noi nu ne uităm la Lumină doar pentru că este frumoasă sau să ascultăm la Sunet pentru că este foarte atractiv. Nu, nu! Este pentru că compasiunea şi Iubirea universală pe care le conţin Ele sunt ca un fel de medicament care ne vindecă simptomele noastre de egoism, aroganţă şi rea voinţă. Fără această prescripţie superioară nu există nici o cură pentru bolile noastre de lăcomie, supărare şi ignoranţă.
Totuşi, sunt vremuri când noi nu reuşim să ne devotăm suficient efort pentru meditaţie şi cultivarea spirituală şi atunci Dumnezeu trebuie să ne trimită boli şi dezastre sau alte suferinţe ca să ne facă să învăţăm mai repede. Dacă nu luăm aceste medicamente superioare ca să ne vindecăm, atunci trebuie să luăm aceste medicamente „inferioare” cum sunt vremurile respective. De exemplu, la unii pacienţi nu le plac plantele medicinale chinezeşti, deci trebuie să le prescriem reţete de tip vestic, dar dacă nu le place nici medicina vestică şi sunt foarte bolnavi, atunci nu putem decât să „tăiem” sau să le facem operaţie. Deci când pacientul nu este foarte bolnav, poate să ia plante medicinale chinezeşti ca să se vindece încet, încet. Dar dacă condiţia lui este gravă, atunci trebuie să-i dăm repede medicamente de farmacie sau o injecţie, care doare puţin dar are efect. Dacă boala lui este foarte critică, atunci este nevoie de operaţie sau s-ar putea să moară, să scape definitiv de acest corp şi să ia altul.
Deci n-ar trebui să ne fie frică de suferinţă, mai degrabă ar trebui să ne facem griji că nu avem putere să-i facem faţă suferinţei. Ar trebui să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea şi mai multă putere de îndurare. Ce este îndurarea? Îndurarea este cel mai înalt nivel, înseamnă toleranţă fără plângeri şi o inimă plină de recunoştinţă. Când suntem foarte elevaţi, atunci nici o situaţie nu ne mai afectează. Noi le lăsăm să fie aşa cum sunt, indiferent de situaţie, nu ne priveşte pe noi. În momentul respectiv noi suntem cu adevărat detaşaţi de lume. Nu mai suntem ataşaţi de fericire, supărare, ură sau bucurie, şi nici nu suntem speriaţi. La fel ca oamenii din lume, şi noi putem să fim fericiţi, supăraţi, trişti sau bucuroşi, dar noi o facem ca spectatori, stăm pe margine şi observăm o altă persoană cum este fericită, supărată, tristă sau bucuroasă, decât să ne scufundăm noi în aceste emoţii. Noi le putem vedea în orice moment şi dacă nu dorim să le vedem, atunci putem să le ignorăm. Este la fel cu privitul la televizor, apăsăm pe buton atunci când vrem să ne uităm la TV şi când nu vrem, atunci îl închidem. La fel cu ascultatul muzicii, când vrem să ascultăm muzică melancolică, atunci punem caseta respectivă şi când ne-am săturat, atunci putem să punem o altă casetă.
Dacă putem să ne comportăm în felul acesta când suntem în această lume, atunci toată fericirea, supărarea, ura şi bucuria, ne vor aduce înţelepciune. În lumea aceasta noi trăim împreună cu alţii, deci este imposibil să evităm fericirea, supărarea, ura şi bucuria, pentru că noi trebuie să interacţionăm cu ei. Este ca o oglindă care nu poate să vorbească, dacă eşti urât, atunci redă imaginea ta urâtă, dacă eşti frumos, atunci redă faţa ta frumoasă. Dacă ai două coarne pe cap, atunci arată că ai două coarne pe cap, dacă ai canini lungi, atunci îţi arată caninii lungi cu exactitate, nu-i maschează ca să-i ascundă sau să nu ţi se vadă coarnele. Este ca o oglindă care reflectă mereu cu claritate şi sinceritate. La fel cu practicienii spirituali, când trăim în această lume şi noi vom avea fericire, supărare şi bucurie, la fel ca toţi ceilalţi, pentru că acestea sunt reflecţii ale situaţiilor pe care le trăim noi.
Deci chiar dacă o fiinţă iluminată arată din afară ca şi cum are emoţii de fericire, bucurie şi supărare, dar în realitate el nu le are, el este capabil să-şi schimbe emoţiile foarte repede. Dacă vrea să râdă, atunci o poate face imediat, şi dacă vrea atunci poate să plângă imediat. El este capabil să treacă imediat de la râs la plâns. Noi nu ştim dacă este supărat sau fericit, pentru că cu puţin timp în urmă parcă plângea şi îi certa pe ceilalţi şi totuşi în momentul de faţă poate să râdă. Deci el merge foarte uşor cu bucuria, supărarea, tristeţea şi fericirea. El nu este controlat de aceste emoţii şi de multe ori s-ar putea să se prefacă ca să se poate coordona cu ceilalţi.
Aţi auzit de Sfântul Jigong (un călugăr budist iluminat şi libertin care a fost slujit foarte mult ca sfânt după ce a murit) şi puterea lui miraculoasă enormă. Se ştia despre el că era foarte libertin, totuşi, multe persoane l-au considerat nebun şi l-au numit „Ji nebunul”. Dar în realitate el se prefăcea că este nebun. Unele persoane parcă îl vedeau că mănâncă carne şi bea vin, dar adevărul este că el se prefăcea şi în aceste condiţii, pentru că în realitate el nu avea nevoie să mănânce sau să bea, să nu mai vorbim de mâncat carne sau băut vin! Unele persoane au vrut să aibă o dovadă şi au apucat osul pe care îl rodea el şi atunci s-a dovedit că era plosca lui de băut. Uneori era văzut că stătea şi mânca carne dar în momentul în care se întorcea, atunci se vedea că recita din sutre, (Maestra râde), nu se vedea nici un fel de carne!
Din cauză că noi, fiinţele cu conştiinţă, nu putem să vedem dincolo de faptele unui Practician foarte mare şi judecăm totul foarte normal, atunci transmigrăm viaţă după viaţă. Când vin Maeştrii mari, noi nu vedem nimic special în ei, când vin Maeştrii mici, la fel, nu putem să facem diferenţa. Unele persoane m-au urmat pentru foarte mult timp şi la fel, au locuit cu mine pentru o vreme şi totuşi, au spus că învăţăturile mele sunt la fel ca ale celorlalte persoane care nu practică, arată la fel, dar în realitate sunt foarte multe diferenţe.
Puterea magică dezvoltă egoul
Deci concluzia este că ar fi bine pentru noi să nu folosim puterea magică. Acolo unde este putere magică, acolo este şi egoul. Dacă noi am putea să controlăm acest univers, atunci egoul va fi acolo. Dacă în momentul de faţă spun ”Să nu mai plouă, să înceteze ploaia!” şi dacă ploaia se opreşte imediat, nu veţi fi foarte fericiţi şi să bateţi din palme şi să strigaţi? Mai departe, veţi veni cât este ziua de lungă să vă rugaţi de mine: „Maestră, lasă să nu mai fie ploaie!” Cei cărora le place ploaia foarte mult ar spune: „Maestră, lasă să plouă ca să fie mai romantic! Ar fi foarte frumos să stăm şi să ascultăm cum cad picăturile, va fi răcoare!” Atunci eu o să fiu ocupată toată ziua să fac faţă la gândurile voastre, să cer soare pentru un moment şi să cer ploaie în momentul următor. Ar fi foarte dificil şi eu de asemenea o să fiu foarte mândră. Dacă aş putea să manifest imediat orice îmi cereţi voi, chiar în faţa voastră, atunci cu siguranţă că egoul meu creşte din ce în ce mai mare.
Egoul unui Maestru adevărat a dispărut complet, nu mai poate fi adus înapoi, deci El nu va face aceste trucuri magice pentru voi. Chiar dacă voi o să vă pierdeţi credinţa în El din cauza aceasta, lui nu-i pasă pentru că El nu va folosi aceste trucuri magice mici să vă atragă pe voi. În schimb, El foloseşte adevărul extraordinar, logica extraordinară ca să te facă să înţelegi foarte clar şi să ştii motivul pentru care crezi. El nu va folosi aceste căi cum ar fi „hula-hop” ca să le amuze pe fiinţele cu conştiinţă. Foarte mulţi magicieni şi vrăjitori pot să facă aceste trucuri, îi poţi vedea la circ. Chiar şi acum în India unele persoane pot face aceste lucruri, orice vrei să mănânci, ei le pot materializa din aer chiar în faţa ta. Aceste lucruri sunt reale, de exemplu poţi să obţii portocale şi în Himalaia, când recită mantra „hula-hop” atunci se va materializa o portocală pentru tine, el poate să facă să apară tot ce vrei. Totuşi, după ce vedem acestea pentru o vreme, o să ne săturăm, când ştim că este un nimic atunci o să ne plictisim.
Ca să materializezi aceste lucruri este nevoie de multă energie şi face ca egoul nostru să crească şi nu putem să fim eliberaţi, la fel, ne iroseşte puterea şi nu putem să mergem spre realităţile mai înalte. Este la fel cu folosirea puterii spirituale ca să vindeci boli. Aceste persoane îşi irosesc multă energie ca să vindece bolile celorlalţi. Toată energia lor este cheltuită în această lume şi ei nu pot să treacă dincolo de cele trei lumi. De exemplu un avion, cantitatea de combustibil şi viteza au fost toate aranjate dinainte, dar dacă avionul nu decolează şi se plimbă pe pistă tot timpul sau dacă zboară la o altitudine joasă şi face cercuri mereu ca într-o paradă aeriană, după o vreme va rămâne fără combustibil şi nu va putea să ajungă la destinaţie.
Este la fel şi cu viaţa noastră, timpul şi numărul de respiraţii pe care îl va avea fiecare fiinţă umană este predestinat, la fel, este predestinat cât timp vom folosi ca să practicăm şi să ajungem sfinţi. Dacă nu folosim cum trebuie timpul şi energia respectivă ca să practicăm cu atenţie şi să ajungem sfinţi, atunci toate se vor termina pentru noi şi din moment ce timpul nostru este foarte limitat, ar trebui să ne grăbim cu practica, nu se face să spunem că putem să practicăm când avem timp liber, cu încetinitorul nu se ajunge nicăieri! Pentru că nu ştim cât combustibil avem, este mai bine în cazul avionului, când se ştie de la staţie. Deci chiar acum să vă grăbiţi şi să zburaţi cât de sus puteţi, să nu vă pierdeţi vremea şi timpul, după o vreme se face întuneric şi drumul nu se mai vede, atunci vom fi într-un pericol mare, la momentul acela va fi prea târziu pentru remuşcări!
De aceea eu am spus că nu este bine să folosim puterea magică, n-ar trebui să ne consumăm combustibilul ca să jucăm pentru alţii. După o vreme vom cădea şi nimeni nu se va uita la noi. De exemplu în cazul unui avion prăbuşit, cine îşi pierde o zi ca să stea şi să se uite la el? Este la fel cu noi. Când combustibilul nostru a fost consumat şi ne-a venit timpul, corpul nostru zace acolo, umflat şi cu pete negre şi albe, la momentul respectiv nimeni nu vrea să se mai uite la noi. Chiar soţul tău foarte iubit nu va sta acolo să te îmbrăţişeze o zi întreagă iar soţia ta preaiubită va arde foarte repede corpul tău pentru că va începe să miroasă. Chiar dacă de-a lungul vieţii ai putut să faci milioane de trucuri magice, de exemplu să aduci ploaie sau vânt şi să zbori peste nori şi ceaţă, nimeni nu va fi interesat să se uite la tine după ce mori!
Ar trebui să înţelegeţi de ce eu nu încurajez folosirea puterii magice, pentru că noi dorim să fim eliberaţi din cercul vieţii şi al morţii, să nu ne mai întoarcem niciodată în lumea aceasta. Deci n-ar trebui să ne jucăm aici cu puterea magică. Pe oricine auziţi că foloseşte puterea magică, persoana respectivă este cea mai lipsită de raţiune! Ar fi bine să staţi departe de astfel de persoane, pentru că s-ar putea să fiţi afectaţi, poate vă jucaţi cu „hula-hop” şi uitaţi de Numele Sfinte. Atunci timpul şi energia voastră vor fi irosite fără sens.
Noi trebuie să ne concentrăm atenţia pe ochiul minţii, ca să-i permitem sufletului să zboare foarte repede. Cu cât mai repede cu atât mai bine! Dacă nu poate fi realizat azi, atunci că încercaţi mâine, dacă tot nu este posibil mâine, atunci că încercaţi în ziua care urmează. Să încercaţi în fiecare zi, la fel ca un pui de pasăre care nu este capabil să zboare şi cade după ce încearcă câte puţin. Însă el practică în fiecare zi şi după o vreme va putea să zboare. Este la fel cu uriaşul roc (o pasăre legendară din China, Arabia, etc.) Nu putea să zboare imediat după naştere dar a putut să o facă într-un final pentru că s-a antrenat în fiecare zi. Dacă un pui de pasăre este pus într-o cuşcă, atunci nu va putea să zboare în viitor pentru că nu înţelege ce înseamnă „zborul”. La fel, sufletul nostru are puterea de a zbura, dar nimeni nu ne-a învăţat cum să o facem. Acum eu v-am învăţat deja, deci voi trebuie să încercaţi în fiecare zi, trebuie să practicaţi zborul în fiecare zi. După ce practicaţi până când reuşiţi să zburaţi, atunci sufletul vostru va fi liber.