Recunoaşteţi Dumnezeirea din noi

Cuvântare de Maestra Supremă Ching Hai
Universitatea Irvine, California, SUA, 2 iunie 1998

Întrebări perplexe încă din antichitate

Noi trebuie să începem de undeva şi viaţa noastră a început cu mult timp în urmă, sau poate că abia a început şi noi am uitat de unde venim. Aceasta este singura întrebare la care noi nu putem să răspundem, majoritatea dintre noi, majoritatea. Toate celelalte, noi suntem destul de inteligenţi ca să le ştim, noi putem să învăţăm din cărţi, noi putem să le experimentăm în laborator, putem să folosim substanţele chimice sau cunoaşterea ştiinţifică ca să rezolvăm, ca să dăm răspunsul. Dar singura întrebare năucitoare este: „De unde venim noi?” Şi mai este încă una la fel de năucitoare: ”Unde vom merge după aceasta?” Cu siguranţă că pentru mulţi dintre noi viaţa nu se termina în coşciug. Noi ştim lucrul acesta dar nu-l putem dovedi. Dar pentru mulţi înţelepţi din antichitate, aceste întrebări sunt foarte simple. Ei ştiu de unde vin şi ştiu unde vor merge, problema morţii nu-i interesează deloc şi nu are nici un efect înfricoşător asupra lor, pentru că aşa cum spun sfinţii din Biblie, ei mor în fiecare zi.

Ce înseamnă să mori în fiecare zi? Atunci când ne concentrăm atenţia înlăuntrul nostru ca să pătrundem în Împărăţia lui Dumnezeu, atunci este timpul când noi murim. Noi murim temporar şi apoi revenim la viaţă din nou. Deci resurecţia se poate întâmpla în orice moment al vieţii noastre de zi cu zi, dacă urmăm procedeul lui Iisus, al sfinţilor din trecut. Atunci când murim dintr-o dată sau murim în fiecare zi, atunci o să ştim că mai este şi altă viaţă, că mai sunt şi alte lumi în afară de această lume fizică. Atunci noi suntem liberi ca să alergăm peste tot prin univers, să explorăm misterele cosmosului. Noi o să ştim atunci că a muri nu este nimic extraordinar, în realitate atunci o să ştim că noi nu murim niciodată. La fel, o să ştim că noi nici măcar nu avem un corp fizic, indiferent cât pare de ciudat, dar aceasta este realitatea. De aceea, atunci când Iisus a fost bătut în cuie pe cruce, Lui nu i-a fost frică, El nu a plâns, nu s-a rugat pentru viaţa Lui, nu a fugit nicăieri. Ar fi putut să o facă, dar nu a vrut. Pentru că nu era necesar, El a lăsat totul în voia lui Dumnezeu, pentru că El a ştiut unde va merge, El ştia că timpul lui sosise atunci. Ştia că nu există moartea şi suferinţa, pentru că suferinţa adevărată este atunci când nu ştim de unde venim şi unde vom merge. Dar Iisus ştia deja, deci El a renunţat la dorinţa faţă de confortul fizic, El a renunţat la frica de a muri şi a mers la moarte pentru că a ştiut că El va fi mereu, şi este numai corpul fizic cel care se va descompune în ochii muritorilor. Dar în înţelepciunea lui Iisus, nici măcar nu exista aşa ceva cum ar fi corpul fizic.

Lucrul acesta este foarte dificil de dovedit, cu excepţia dacă şi noi urmăm aceeaşi cale pe care au urmat-o maeştrii mari din trecut, cum au fost Iisus şi Buddha. Ei au urmat aceeaşi cale, şi ca urmare au propovăduit acelaşi lucru, chiar dacă noi îi numim, de exemplu, budişti sau creştini. Noi avem foarte multe definiţii şi separăm Adevărul în două categorii diferite, ceea ce ne creează confuzii. Dar, în realitate, Maeştrii ne învaţă mereu acelaşi lucru, dacă dăm deoparte poleiala, învelişul şi căile diferite care vin de la nivelul diferit al elocvenţei vorbei şi talentului Maestrului, atunci este la fel. Mai ales după ce devenim iluminaţi sau după ce am urmat aceeaşi cale şi am practicat acelaşi lucru, atunci noi ştim că este exact la fel, pentru că amândoi merg în aceeaşi direcţie. De exemplu, să presupunem că noi toţi venim aici în această sală, stăm aici pentru un timp şi după aceea mergem afară şi descriem aceeaşi cameră, atunci nu este nici o diferenţă.

Iluminarea este starea noastră naturală

Ce este iluminarea şi de ce multă lume o priveşte ca pe un mister foarte mare, o apreciază atât de mult şi chiar ne încurajează şi pe noi să mergem să o recucerim din nou? Nu este iluminare deloc, dar este Adevărul. Este felul în care ar trebui să fie, este felul în care este. Şi dacă nu cunoaştem iluminarea, atunci noi continuăm să suferim foarte mult, până când vom realiza că nimic nu este important, cu excepţia să-l cunoşti pe Dumnezeu. Atunci când începem să ne dorim să-l cunoaştem pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu o să trimită pe cineva, un prieten, un ghid, un frate cu experienţă, ca să ne arate ce să facem. După ce ştim ce trebuie să facem, atunci este momentul când suntem iluminaţi. S-ar putea să nu fim iluminaţi aşa de mult cum a fost Buddha sau Iisus, dar vom fi iluminaţi într-un fel. Atunci, zi de zi, noi continuăm cu procesul acesta, şi ajungem la fel de mari.

O să înţelegem ce ne-a spus Iisus: „Tot ce fac Eu, voi puteţi să faceţi şi mai bine sau puteţi să faceţi la fel”. Şi: „Eu şi Tatăl meu suntem Una.” Noi vom înţelege că noi suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom înţelege că noi suntem templul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt trăieşte în noi. Dacă Dumnezeu trăieşte în noi, atunci cine suntem noi? Deci dacă aceasta este singura casă şi Dumnezeu trăieşte în ea, atunci cine mai este acolo? S-ar putea să fie că noi, eu şi Dumnezeu, trăim în aceeaşi casă? El nu a spus că eu şi Dumnezeu trăiesc acolo! El a spus că eu şi Tatăl meu suntem una. Dacă eu şi Tatăl meu suntem una, atunci cum se face că noi nu-l cunoaştem pe El? Dacă Duhul Sfânt sălăşluieşte în acest templu şi corpul acesta este singurul templu şi este o singură persoană care sălăşluieşte în interior, Dumnezeu, atunci cine este în interior? Doar o singură persoană, Dumnezeu!

Lucrul acesta m-a făcut să plâng uneori înainte, pentru că îmi spuneam: „Cum se face că deşi eu sunt Dumnezeu, atunci de ce sunt atât de smerită? De ce sunt atât de slabă? De ce sufăr atât de mult? Unde este Casa mea?” Şi atunci este momentul când noi începem să ne întrebăm pe noi: cum să ne recucerim gloria din nou? Atunci iluminarea se va apropia de noi sau noi ne apropiem încet de iluminare, sau poate că alergă, zburăm, depinde. Unele persoane zboară, unele merg pe jos, unele merg probabil cu trenul. De aceea la momentul aşa numitei iniţieri, unele persoane au o iluminare mai mare, unele au mai puţină iluminare şi altele au iluminare mai mică. Este din cauză că uneori noi alegem să mergem mai repede, uneori alegem să mergem mai încet.

Cum am ales aceasta? Noi am ales-o înainte să ne naştem. Noi am ales-o înainte ca creaţia să înceapă să-şi joace rolul în această lume fizică sau în oricare din părţile cosmosului, noi ne-am împrăştiat peste tot. Noi eram una şi apoi am devenit mai mulţi, aşa cum şi-a dorit Dumnezeu. Noi ne-am jucat partea noastră în designul mare al creaţiei, ca să jucăm această dramă plină de culoare a vieţii. Şi acum, când ne-a venit timpul şi rolul nostru s-a terminat, sau poate că nu, dar noi suntem obosiţi, atunci vrem să ieşim la pensie, vrem să mergem înapoi Acasă. Alte persoane, alte suflete, vor continua rolul nostru, vor prelua rolul şi noi o să începem să mergem Acasă. Atunci se petrece iluminarea. Este foarte simplu.

Noi suntem Dumnezeu, noi am ales să fim ignoranţi ca să putem să jucăm în această dramă a vieţii, şi prin aceasta creaţia să fie mai plină de culoare şi mai cu viaţă, să fie diferită, să fie distracţie, şi la fel, ca noi să ştim cine suntem cu adevărat. În Rai, nu este decât Dumnezeu, nimic altceva. Noi nu-l cunoaştem pe Dumnezeu pentru că noi suntem Dumnezeu, deci trebuie să nu fim Dumnezeu. Noi am ales să venim aici ca să fim diferiţi faţă de Dumnezeu, ca apoi să ne putem uita şi să comparăm şi să ştim că noi suntem Dumnezeu.

Iluminarea este motivul pentru toţi cei care vin aici în universul fizic. Pentru că noi vrem să-l cunoaştem pe Dumnezeu, deci noi am ales să jucăm acest rol de ignoranţi, ca apoi să putem să-l recunoaştem pe Dumnezeu şi pe noi înşine cu adevărat. Ca şi cum, de exemplu, dacă în lume sunt numai bărbaţi, atunci noi nu ştim care este diferenţa dintre un bărbat şi o femeie. Noi nu vom cunoaşte lucrul acesta până când apare o femeie. Dacă nu este noapte, atunci noi nu recunoaştem ziua. Dacă trăim mereu la lumina soarelui, atunci nu ştim ce este întunericul. Acesta este răspunsul pe care eu l-am găsit.

Dar ca să înţelegi semnificaţia lui adevărată, să realizezi semnificaţia lui adevărată, fiecare din noi trebuie să-l caute şi să-l găsească singur sau singură. Nu se face din auzite, din vorbite, că noi ştim că suntem Dumnezeu. Chiar dacă noi credem în Biblie, în momentul acesta noi tot nu ştim că noi suntem Dumnezeu, sau ştim? Voi ştiţi că sunteţi Dumnezeu? Unii din voi ştiu, aşa cred, pentru că sunteţi iluminaţi. Unii din voi au studiat cu mulţi maeştri sau învăţători, şi atunci desigur că aţi realizat, într-un anumit grad, că voi nu sunteţi numai corp, că nu sunteţi deloc acest corp.

Uneori, în timp de şamadi, voi vedeţi că corpul vostru nu există. Voi ştiţi că voi existaţi, dar nu şi corpul. Voi nu mai găsiţi nici un corp, nu mai găsiţi nici o urmă de substanţă fizică, pe care noi o numim carne, oase, corp, păr sau orice este. Totul este numai lumină, este Dumnezeu. Atunci este momentul când noi realizăm cu adevărat că noi suntem Dumnezeu, că numai Dumnezeu sălăşluieşte în acest templu, şi după toate acestea, şi templul dispare, de asemenea. Numai această realizare ne face să fim fericiţi, fericiţi cu adevărat. Altfel, nu contează câte Biblii citim, nu contează câţi învăţători ne spun că noi suntem Dumnezeu, noi nu vom putea să o credem niciodată. Noi nu vom putea să ştim niciodată că noi suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu sau că Împărăţia lui Dumnezeu este în interiorul nostru.

Noi citim Biblia în fiecare zi, noi ştim Biblia pe deasupra, s-ar putea chiar să fim capabili să recităm de la prima pagină până la ultima propoziţie, dar tot nu-l cunoaştem pe Dumnezeu. Noi ne rugăm la Dumnezeu în fiecare zi, la Dumnezeul pe care nici măcar nu-l ştim, ca să ne răspundă la întrebări, ca să ne împlinească doleanţele, ca să ne răspundă la dorinţe, şi toate acestea în timp ce noi suntem Dumnezeu. Noi suntem Cel căruia noi ne rugăm. Uneori, s-ar putea să ne supărăm pe El, pentru că nu ne răspunde, că nu ne împlineşte doleanţele. Doar atunci când o să ştim că noi suntem Dumnezeu, atunci nu mai dăm vina pe nimeni, nici măcar nu mai trebuie să ne rugăm, tot ce ne dorim, vom obţine, dar nu vom mai dori nimic.

La momentul acela noi o să spunem că Domnul este păstorul meu, deci nu mai dorim, pentru că suntem foarte satisfăcuţi. Nu mai contează dacă conducem un Mercedes, o bicicletă sau mergem pe jos, noi suntem foarte fericiţi, foarte satisfăcuţi. Noi suntem atât de plini în interior, că nimic nu poate să ne mai facă nefericiţi. Chiar dacă suntem un rege sau un cerşetor, noi suntem la fel de fericiţi în orice situaţie, pentru că atunci cunoaştem fericirea cu adevărat. La momentul acela noi suntem fericirea şi aceasta este ce ne aduce iluminarea. Nu este o teorie la care ar trebui să ascultăm, este experienţa, este cunoaşterea, este realizarea că noi trebuie să o avem.

Altfel, nu putem să înţelegem multe lucruri pe care dorim să le înţelegem, vom continua să nu ne înţelegem unii cu alţii, la fel, să suferim foarte mult, fie că este în relaţiile personale, în afaceri sau în legătura plină de iubire pe care o avem cu Dumnezeu. Noi nu vom avea cunoaşterea adevărată şi iubirea aceea care este atât de mare încât putem să ne iertăm duşmanii pentru că la momentul acela, noi realizăm că nu mai este nici un duşman. Noi citim foarte multe din Biblie, de exemplu, voi trebuie să vă iertaţi duşmanii, să vă iubiţi vecinii, dar nu le înţelegem niciodată, până când realizăm cu adevărat cine suntem noi sau ce suntem noi. Atunci nu mai este nevoie de nici o explicaţie, iubirea o să curgă din noi. Lumina ne înconjoară, noi ajungem să fim acestea, noi ajungem să fim iubire, noi ajungem să fim ceea ce am vrut mereu să fim, noi ajungem să fim ceea ce am cerut mereu în rugăciunile noastre, noi ajungem asemenea lui Dumnezeu.

De aceea, noi slujim un Maestru ca Iisus, pentru că el este asemenea lui Dumnezeu, de aceea toată lumea l-a adorat pe Buddha, pentru că el este asemenea lui Dumnezeu. El este tot ce ne putem noi imagina că un Dumnezeu poate să fie. Însă, şi noi putem să ajungem aşa. Iisus ne-a spus aşa şi noi trebuie să-l credem. El nu a avut nici un motiv ca să ne spună minciuni, el nu a luat bani de la nimeni, nu a construit nici o biserică sau vreo casă sau tot aşa, nimic. El a mers tot timpul, nu deţinea nimic, deci nu avea nici un motiv să spună minciuni la vreunul din sufletele de pe această planetă. El ne-a spus că tot ce pot eu să fac, şi voi puteţi să faceţi, voi sunteţi copiii lui Dumnezeu. El ne-a spus aşa, deci trebuie să-l credem. Acum, singurul lucru pe care-l avem de realizat este ceea ce ne-a spus el, să ne dovedim lucrul acesta. Pentru că el ni l-a promis deja, deci noi trebuie să aflăm „cum”, cum să realizăm ce ne-a promis El. Aceasta este semnificaţia iluminării, este foarte simplu.

Fericiţi sunt cei care găsesc învăţătura Adevărată

Iluminarea este deja în interiorul nostru, Împărăţia lui Dumnezeu este în noi înşine. Împărăţia lui Dumnezeu este la îndemână. „La îndemână”, înseamnă că noi o putem găsi oricând, numai dacă ştim cum. Maeştrii din trecut au murit deja, dar învăţătura lor, moştenirea iluminării spirituale, a supravieţuit mereu, într-un fel, cumva, pe undeva. Nu supravieţuieşte neapărat în Ierusalim, nu supravieţuieşte neapărat în Bodh Gaya, în India. Dar se duce adânc în pământul existenţei ca un râu, se duce peste tot, se ramifică. Este ascunsă undeva şi apoi izvorăşte în altă parte, surprinzător. Deci noi trebuie să găsim râul acesta, unde izvorăşte acum, şi să ajungem la sursa cu apa vieţii.

Sunt norocoşi cei care au găsit locul unde acest izvor iese la suprafaţă, după ce a fost ascuns sub pământ sau a curs prin diferite colţuri ale acestei planete. Este la fel şi cu învăţătura maeştrilor din vechime, nu dispare. Atunci când suntem gata, noi vom găsi râul acesta din nou. Prin intermediul unor prieteni, unor cunoştinţe, uneori printr-o coincidenţă amuzantă, o coincidenţă stranie, noi vom găsi râul cu învăţătura aceea din nou. Uneori poate să fie foarte uşor, în magazin, uneori este mult mai dificil, trebuie să mergem în Himalaia. Uneori dăm peste ea la librărie sau la cofetărie, cine ştie! Felul cum lucrează Dumnezeu este foarte, foarte misterios, dar este mereu spre beneficiul nostru. Nu este necesar ca toţi să mergem în Himalaia sau în altă parte, foarte, foarte departe, ca să găsim iluminarea. Dumnezeu le aranjează diferit pentru fiecare dintre noi, după cum este dorinţa noastră, după cum este sinceritatea noastră. După cum este destinul nostru care este scris în cartea universului, noi s-ar putea să ne întâlnim cu şansa iluminării aici sau s-ar putea să ne întâlnim cu şansa iluminării în altă parte.

Şi eu sunt norocoasă că am dat peste râul care abia izvorâse şi am băut de asemenea din apa vieţii, care are un gust bun. Ştiu că are gust bun pentru că am gustat-o. Deci am venit înapoi ca să vă spun şi vouă. Pot, de asemenea, să vă arăt de unde să luaţi apa, şi să o gustaţi şi singuri. (aplauze) S-a întâmplat ca eu să o găsesc prima, înaintea voastră. S-ar fi putut întâmpla ca voi să staţi aici şi să-mi spuneţi mie. Da, dar aşa cum a vrut Dumnezeu, El a ales o femeie mică, este uşor de transportat, (Maestra şi ceilalţi râd), pentru că ce este mic încape peste tot. Este foarte uşor pentru mine să mă strecor peste tot, să găsesc râul pentru voi. Deci să nu întrebaţi: „De ce eu?” Nici eu nu ştiu. (Maestra râde) Cineva trebuie să descopere ceva, cumva, undeva, cândva, nu trebuie ca toată lumea să descopere acelaşi lucru în acelaşi timp.

Ca Einstein, el are teoria lui şi este singurul, Newton, de exemplu, o singură persoană este suficient. Atunci el poate să împartă cunoştinţele lui la toată lumea, şi toată lumea va beneficia. Nu trebuie ca noi să avem doi Einstein sau doi Newton. S-ar putea să fie prea mult dacă avem doi sori, este prea cald. În California este foarte cald vara, să presupunem că avem doi sori, atunci ar putea să fie canicular, prea mult, deci un singur soare este destul. Deci iată-mă! Am venit de departe ca să vă aduc această veste, dacă doriţi să o acceptaţi, dacă doriţi să o cunoaşteţi, atunci noi suntem foarte dornici să o împărţim cu voi, fără nici un cost, fără nimic care să ne lege (Maestra râde), nici înainte şi nici după. Asta este, foarte simplu. (aplauze) A trecut mult timp de când am mai apărut în public ca acum, eu apar public mereu, dar numai în cercul frăţiei noastre. Nu am mai apărut faţă de publicul adevărat ca acesta, deci mi-am pierdut cumva din elocvenţă, aşa cred. Dar este foarte simplu.

Uneori nu simt nevoia să vorbesc, am sentimentul că voi toţi înţelegeţi, că voi toţi ştiţi, pentru că sunteţi Dumnezeu. Eu stau aici şi mă uit la aceşti Dumnezei, de aceea sunt atât de fericită! (Maestra râde.) Nu trebuie să mai vorbesc, dar în cazul în care mai aveţi întrebări, atunci am şansa să explic mai detailat pentru toată lumea. Deci sunteţi bineveniţi să-mi puneţi întrebări sau să-mi împărtăşiţi şi mie din cunoaşterea voastră.

Sesiunea de întrebări şi răspunsuri

R: – Este o onoare pentru noi să avem o Maestră iluminată care să ne răspundă la întrebări cu adevărat. Ea este cineva care ştie Adevărul iau eu, un absolvent al UC Irvine, sunt foarte onorat să avem o Maestră iluminată în campusul nostru public.
Prima întrebare este: – Maestră, puteţi să explicaţi originea Metodei Quan Yin de meditaţie şi cum să o practicăm?
M: – Aşa cum am menţionat mai devreme, vine de la Dumnezeu. Dumnezeu ştie de unde vine, din timpurile de demult, de la începutul creaţiei. Atunci când noi am fost de acord să jucăm drama vieţii, Dumnezeu ne-a dăruit această cale de a merge înapoi la El, deci atunci începe. În ceea ce priveşte felul cum să practici, eu am să vă explic, dacă sunteţi interesaţi, mult mai în detaliu mai târziu, dacă staţi la urmă. Trebuie să fie explicată foarte detaliat, ca voi să nu aveţi confuzii acasă dacă eu nu sunt acolo. Voi trebuie să o învăţaţi odată şi pentru totdeauna, atunci nu veţi mai uita niciodată. Puteţi să faceţi totul acasă, indiferent dacă învăţătorul este mort, este în viaţă, este aici sau acolo sau nu-l mai vedeţi niciodată. Deci trebuie să învăţaţi cu atenţie, nu durează mult timp, poate câteva ore de explicaţii, însă este pentru toată viaţa. Aici noi nu avem timp prea mult, deci vă spun pe scurt că Metoda Quan Yin în realitate nu este o metodă, este puterea lăuntrică care este puterea lui Dumnezeu, care să ne dovedească că noi suntem Dumnezeu. Noi avem această putere al lui Dumnezeu, deci la momentul iniţierii, Maestra vă ajută să vă aduceţi aminte, şi atunci o să vă aduceţi aminte imediat şi o să simţiţi lucrul acesta. Voi veţi simţi puterea, uneori vă cutremură, dar mai târziu o să vă simţiţi mai liniştiţi, pentru că voi sunteţi Dumnezeu. La început s-ar putea să fie foarte excitant, dar mai târziu devine ca şi cum: „Este în regulă, şi ce dacă? Cu toţii sunt Dumnezeu, nu este nimic extraordinar.”
Î: – De ce este necesar să anulezi karma din trecut?
M: – Nu este necesar dacă noi vrem să continuăm să trăim aici. Dar dacă vrem să mergem înapoi acolo de unde aparţinem, atunci trebuie să ne plătim toate datoriile, fie prin suferinţă sau prin medicamentul iluminării. În momentul în care suntem iluminaţi, karma din trecut este ştearsă, dar karma din prezent va continua. Karma din viitor nu mai există şi de aceea noi suntem liberi şi putem să mergem înapoi la Împărăţia lui Dumnezeu. Ce ne ţine pe noi aici este karma depozitată din trecut. Ce înseamnă karma? Este un termen din sanscrită pentru cauză şi efect, pentru ceea ce noi numim ceea ce semeni, aceea vei culege, din Biblie. Noi am semănat o mulţime de fapte bune şi rele de milioane de ani, de la începutul timpului, în felul acesta noi continuăm să existăm aici, pentru că noi continuăm să plătim şi să împrumutăm, şi plătim din nou şi tot aşa. Tot timpul, noi venim înapoi ca să plătim datoriile din trecut, deci ca să terminăm cu ele şi să fim eliberaţi de aceste încătuşări, trebuie să ştergem karma din trecut. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem ca să ştergem karma din trecut, odată şi pentru totdeauna, este să fim iluminaţi. În momentul în care suntem iluminaţi, trecutul dispare, la fel cum aprinzi lumina, nu mai contează câte mii de ani întunericul a fost prezent în camera aceea, într-o secundă dispare. Nu este nici o cale prin care să ştergem karma din trecut, pentru că este prea multă, este prea multă. De aceea iluminarea este absolut necesară.
Î: – Dragă Maestră, vă iubesc foarte mult. Aş dori să vă întreb despre cercetarea cu animale, ce credeţi? Credeţi că cercetarea cu animale este în afara eticii?
M: – Vrei să spui în scop medical, adică să încerce mai întâi pe animale? (Persoana care a pus întrebarea nu s-a identificat ca să clarifice mai departe) Bine, ce doreşti să-ţi spun eu? Vrei să ofensez tot sistemul medical şi apoi ei să mă omoare? (râsete) Unii spun că este necesar ca să faci cercetările pe animale, ca apoi să-i ajute pe oamenii. Dacă intenţia este pură, atunci noi nu avem nici un drept să judecăm pe nimeni. Dar din punctul de vedere al animalelor, este un lucru foarte, foarte dur, un act lipsit de compasiune. Aş dori să nu mai fie nevoie să facem lucrul acesta, aş dori ca toţi să fim iluminaţi şi să ne vindecăm din interior la exterior. (aplauze)
Î: – Eu am un suflet? Dacă nu, atunci cum este posibilă reîncarnarea?
M: – Bine, în Biblie se spune că tu ai un suflet, deci trebuie să ai unul! (Maestra râde.) Dar în realitate, nu este sufletul cel care se reîncarnează. Sufletul trăieşte pentru totdeauna, nu moare, nu înviază, nu se reîncarnează. Ceea ce se reîncarnează este experienţa din viaţă, este procesul de integrare dintre partea fizică şi cea spirituală atunci când noi experimentăm aşa numita viaţă de aici şi care se ataşează de cunoştinţele şi existenţa noastră. Şi dacă noi nu ne detaşăm de tipul acesta de experienţă pe care-l numim noi, atunci ne reîncarnăm. În realitate noi nu ne reîncarnăm, noi nu murim, niciodată. Noi suntem bolnavi, noi suntem îmbolnăviţi de aceste incidente, de aceste dezastre care se întâmplă să se ataşeze de noi, şi dacă nu tăiem complet legătura cu ele, atunci desigur că vom fi mereu conectaţi cu ele. Cauza şi efectul se schimbă mereu, se mişcă mereu, se adaugă mereu, se diminuează mereu, şi în felul acesta noi ne reîncarnăm. Şi aşa spunem că ne reîncarnăm. Dacă nu suntem destul de iluminaţi, atunci asta este.
Î: – Maestră, când cineva vrea să se exprime la locul de muncă dar găseşte că această oportunitate este reprimată, care ar trebui să fie atitudinea de la locul de muncă şi ce ar trebui să facă? Ambiţia la locul de muncă este ceva greşit? Aş aprecia foarte mult dacă faceţi puţină lumină în această privinţă!
M: – Ah, mergem înapoi la viaţa adevărată, munca. (Maestra râde.) Ambiţia la locul de muncă nu este greşită, este ceva necesar, altfel, cum poţi să munceşti, cum poţi să progresezi? Cum poţi să-i faci pe plac şefului şi ţie? Cum poţi să aduci profit companiei tale? Aceasta este o datorie, este o datorie să fii ambiţios. Să fii ambiţios nu înseamnă să-i calci în picioare pe ceilalţi şi să mergi mai departe. Ambiţia şi viciul sau gelozia sunt lucruri diferite. Noi putem să fim ambiţioşi, să căutăm să progresăm tot timpul, dar fără să-i asuprim pe ceilalţi. Dacă noi ne simţim asupriţi într-un anumit grad, atunci trebuie să găsim motivul pentru care ceilalţi caută să ne asuprească, poate că noi nu suntem destul de competenţi, poate că este o problemă de personalitate sau cealaltă persoană este prea invidioasă pe noi. Noi putem să vorbim cu persoana respectivă, dacă ştim că noi avem dreptate şi persoana aceea nu are, şi discutăm cu ea şi atunci lucrurile se îmbunătăţesc, atunci să o iertaţi. Dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc, să-i iertaţi, la fel, şi să continuaţi cu munca voastră. În această viaţă, noi nu putem evita conflictele, aceasta este realitatea. Chiar şi în relaţiile personale, uneori soţul sau soţia se invidiază unul pe altul dacă unul din ei are succes. Aceasta este problema cu creierul omului, nu cu sufletul, nu cu cei care sunt iluminaţi! (aplauze)

Sufletul are nevoie de hrană spirituală

Î: – De ce trebuie să medităm 2,5 ore în fiecare zi?
M: – Este la fel ca atunci când trebuie să mănânci 2 sau 3 hamburgeri din când în când. (Maestra şi audienţa râd, aplaudă) Aceasta este, mai mult sau mai puţin, porţia de mâncare pe care o mănânci în fiecare zi ca să-ţi menţii corpul. Deci la fel, există o porţie de hrană spirituală pe care ar trebui să o iei în fiecare zi ca să fii un Dumnezeu puternic, să ai calităţi dumnezeieşti puternice. Nu trebuie să o facem, dar aceasta este prescripţia, este reţeta de la medic, cantitatea fixată, aproximativ, nu este aşa de strict. În afară de aceasta, noi putem să medităm şi în timpul somnului, putem să medităm în autobuz, putem să medităm în avion, să medităm la toaletă, scuzaţi-mă. (râsete). Da, da, putem să o facem, putem să facem multe lucruri în acelaşi timp, este timp mereu pentru meditaţie. Să renunţaţi la unele din programele de TV care nu vă plac, citiţi numai lucrurile esenţiale din ziare, vorbiţi mai puţin la telefon şi atunci aveţi timp foarte mult, staţi mai puţin în pat. Uneori noi nu dormim, dar stăm în pat dimineaţa până mai târziu, ne întoarcem de pe o parte pe alta. (râsete). Atunci este timpul când putem să medităm minunat, în loc să ne întoarcem de pe o parte pe alta, puteţi să meditaţi, să vă concentraţi. Asta este, foarte simplu, doar să vă concentraţi, aceea este meditaţia voastră. Nu trebuie să staţi şi să vă încrucişaţi picioarele ca Buddha, puteţi să staţi culcaţi şi să vă concentraţi. Eu am să vă arăt cum să vă folosiţi de timpul vostru de lenevit, oh, scuze, (Maestra şi audienţa râd), vreau să spun de timpul vostru în care nu faceţi nimic, sau momentele în care lăsaţi mintea să se ducă în toate direcţiile şi voi nu faceţi nimic. Timpul acesta îl putem folosi ca să ne adunăm şi să ne aducem aminte de Dumnezeu, este foarte uşor. (aplauze)
Î: – Credeţi că într-o zi o să avem pace în lume?
M: – (Maestra râde?) Voi credeţi? (râsete) Poate în anul 3000! Nu, nu va fi pace în lume niciodată, altfel nu va mai fi numită lume, va fi numită paradis! (aplauze)
Î: – Dragă Maestră, vă mulţumesc că vă aflaţi aici. De unde vine intuiţia? Cum ştim ce decizie să luăm? Uneori eu am confuzii, am două opţiuni şi uneori este foarte greu să decid pentru că fiecare decizie îmi afectează viaţa şi nu ştiu, pe care din ele să o aleg? Aş vrea să ajung acolo unde să ştiu exact ce decizie să iau.
M: – Aceasta cere un timp, de aceea trebuie să fim iluminaţi. De aceea trebuie să ne recucerim puterea înţelepciunii de care am uitat, noi lăsăm foarte multe probleme de zi cu zi să ne înnoureze viziunea noastră, de aceea nu suntem decişi. Noi nu putem să decidem pentru că nu ştim, nu avem claritate. Cele două ore şi jumătate pe care le rezervăm în fiecare zi sunt ca să ne clarifice mintea, să ne ducă înapoi la originea noastră, să fim asemenea lui Dumnezeu. Atunci o să ştim mult mai bine ce să facem, va fi foarte clar. Între timp, dacă nu medităm aşa de mult, dacă nu vrei să meditezi şi ai intuiţie, atunci aceea este rămăşiţa aşa numitei înţelepciuni a lui Dumnezeu. Uneori este întunecată de problemele de zi cu zi şi de efortul de supravieţuire, alteori este clară, aceasta este ceea ce noi numim intuiţie. Între timp, dacă nu vă este atât de clar, atunci trebuie să riscaţi, trebuie să simţiţi care din ele este cea mai apropiată sau care are procentul cel mai mare, şi atunci aşa să faceţi, trebuie să riscaţi. Nimeni nu ne spune ce să facem, să vă rugaţi la Dumnezeu şi atunci să alegeţi una. Puteţi să rupeţi în două o bucată de hârtie, una la dreapta şi una la stânga, şi atunci să alegeţi una din ele, oricum este un risc, deci la final trebuie să vă recuceriţi înţelepciunea voastră, puterea voastră de Maeştri.
Î: – Dragă Maestră, dacă am să mă rog sincer la dumneavoastră, atunci am să fiu eliberat pentru eternitate?
M: – Aşa cred! Dar numai o singură persoană. Dar dacă eşti iluminat, atunci poţi să-i iei şi pe alţii cu tine. De exemplu, o singură persoană este iluminată şi multe generaţii de rude şi prieteni, chiar şi câinii şi pisicile tale, vor fi eliberate. Dacă te rogi la o persoană Dumnezeu, atunci obţii doar un singur bilet dacă eşti foarte sincer, şi uneori nici măcar nu ştii dacă eşti sincer sau nu, este dificil să ştii asta.
Î: – Iadul există aşa cum se spune în Biblie?
M: – Ce credeţi? Există? Uitaţi-vă la lumea noastră şi atunci ştiţi răspunsul, nu trebuie să căutaţi în altă parte. Este o glumă, nu prea bună, vreţi să o auziţi sau nu? Despre iad. Da sau nu? (Da!) (râsete). Să nu vă enervaţi. Deci era o fată, 18 sau 19 ani, şi a venit acasă plângând, la mama ei: „Oh, mamă, nu vreau să mă căsătoresc cu Ion deloc, am anulat nunta!” Şi mama a întrebat-o: „De ce, draga mea? Sunteţi deja logodiţi, nunta este săptămâna viitoare, care este problema?” Şi fata a spus: „Nu mai îmi place de el, este un ateist, nici măcar nu crede în iad.” Şi mama a spus: „Nu-ţi face griji, draga mea, după căsătorie o să creadă!” (râsete) Aplauze! Este o glumă neserioasă, nu este adevărat mereu!

De ce am venit în această lume?

Î: – Maestră, de ce am căzut noi? De ce nu am rămas în conştiinţa pură, cei care nu au vrut de la început să fie reîncarnaţi? Eu înţeleg karma, dar karma, datoriile şi creditele, sunt parte din planul Creatorului? De ce a vrut El ca noi să suferim atât de mult prin karma?
M: – El nu a vrut-o, noi am vrut-o! Este parte in consimţământ, ca noi să ştim diferenţa dintre Dumnezeu şi ne-Dumnezeu, ca noi să recunoaştem Lumina atunci când ne întoarcem la Lumină din nou. Noi am mers de bună voie în întuneric, ca să putem cunoaşte Lumina în toată splendoarea ei. Cei care nu au dorit niciodată să plece din rai, ei nu au venit aici. Sunt unii care nu au părăsit raiul niciodată, lucrul acesta este sigur, unii maeştri. Unii au părăsit Raiul şi au venit ca să ne înveţe pe noi, unii s-au reîncarnat de multe ori şi au devenit maeştri. Noi am avut de ales, noi am ales aşa pentru că am vrut-o. Sunt multe răspunsuri de dat aici, dar pe scurt, cele două motive principale pentru care noi avem karma sunt următoarele: numărul unu este acela că noi vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, noi am venit aici numai cu scopul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Pentru că atunci noi trăiam în Rai, eram plini de lumină, toţi eram nişte sfinţi, cu toţii eram Dumnezeu. Şi atunci noi am întrebat: „Doamne, ce este Dumnezeu?” Şi Dumnezeu v-a spus: „Voi sunteţi Dumnezeu. Dumnezeu este reprezentat de voi. Acesta este Dumnezeu.” Dar sufletul nu a înţeles complet, şi l-a întrebat pe Dumnezeu din nou: „Cum pot să-l cunosc pe Dumnezeu? Cum pot să mă cunosc pe mine ca fiind Dumnezeu?” Şi atunci Dumnezeu i-a spus: „Atunci, mai întâi trebuie să fii ceva diferit de Dumnezeu, de tine, şi apoi când te uiţi în urmă, atunci ştii.” De aceea noi am venit aici, scopul venirii noastre aici este ca să ne cunoaştem pe noi mai bine. Al doilea motiv este acela că înainte să apară Creaţia, nimic nu apăruse în această lume sau oricare altă lume, şi atunci Dumnezeu a făcut un plan. El a dorit ca Creaţia să se manifeste, să devină fiinţe, şi noi ne-am alăturat planului. Noi am fost fericiţi să jucăm în fiecare parte din acest plan mare, de dragul de a juca, ca să facem viaţa mult mai colorată. Deci unii şi-au jucat cu bună ştiinţă rolul lor, şi cu scopul că într-o zi ei o să devină Dumnezeu din nou, o să-l cunoască pe Dumnezeu din nou. Ca să-l cunoască pe Dumnezeu, ei au jucat diferite roluri şi un rol era legat de altul, la fel ca într-un film, este caracterul principal, sunt actorii secundari şi toate celelalte, altfel nu merge. Deci, pentru noi acum karma este foarte grea şi apăsătoare şi foarte nedreaptă, dar la timpul acela, pentru noi nu era nimic extraordinar, pentru că noi eram Dumnezeu, noi nu vedeam suferinţa, nu ştiam ce sunt problemele, nu ne uitam la obstacole ca la ceva nedorit. Pentru noi totul era o joacă, până când am jucat cu adevărat şi am început să simţim suferinţa. Dar aceasta este o parte din joc, o parte din planul universal. Dacă nu ne jucăm rolul, atunci nu mai existăm aici, nimic nu mai este aici, eu nu stau aici, voi nu staţi acolo, tu nu eşti blondă, eu nu sunt brunetă. Şi atunci ce este? Totul este la fel, plictisitor. Deci este bine, de aceea toţi maeştrii perfecţi spun că totul sub soare este perfect. Iisus a spus că voi cu toţii sunteţi copiii lui Dumnezeu. Ei au realizat că nu mai este nimic de făcut, cu toţii sunt perfecţi. Dar noi nu am realizat-o încă, deci suferim, deci trebuie să realizăm acelaşi lucru pe care l-au realizat şi ei şi atunci o să ştim de ce. Şi atunci ne uităm la suferinţă ca şi cum nu este suferinţă, totuşi este suferinţă, te doare mai departe atunci când cineva te ciupeşte, dar înţelegi că are un scop, deci nu mai suferiţi, nu vă mai scufundaţi în suferinţă, plutiţi deasupra ei.
Î: – Dragă Maestră, soţia mea este aici azi pentru iniţiere. Ea a fost vegană de mult timp, eu am încercat dar nu am putut. Vă rog să-mi spuneţi de ce şi cum să pot să o fac?
M: – Poate că soţia ta ar trebui să înveţe mai bine cum să gătească vegan. Bietul soţ nu poate să mănânce ceva care nu are gust bun! Deci în realitate, şi iluminarea începe de aici (Maestra arată la stomac), nu doar de aici (Maestra arată la ochiul înţelepciunii). (râsete) Când mi-am întâlnit prima dată soţul, fostul soţ, este fostul soţ, s-a recăsătorit deja, eu eram vegană şi el nu era. El era medic, era foarte practic, cu picioarele pe pământ, era din zodia taurului şi era taur şi în zodiacul oriental, deci era ca un taur dublu. Deci nu credea în nimic care nu avea sens, dar din cauză că eu găteam foarte bine, el mânca în fiecare zi cu mine şi nu avea nimic împotrivă ca să fie vegan. Şi după ce l-am părăsit, de dragul ideii de a „salva lumea”, el a adunat toate reţetele mele şi gătea pentru prietenii lui, spunea mereu: „soţia mea obişnuia să facă aşa, soţia mea făcea aşa, şi toate vegetalele sunt bogate în vitamine”. El gătea exact ca în reţetele pe care eu le-am lăsat după ce am plecat, deci chiar şi un occidental, un german, un doctor cu orientare foarte ştiinţifică, a putut să fie un vegan, deci şi tu poţi să fii unul. Dacă soţiile ar găti mese foarte gustoase, atunci nu vă lipseşte nimic. De exemplu, un castron de supă, cum este supa chinezească, ai tăiţei şi la fel, bucăţi de carne, deci în loc să pui aceste bucăţi de carne, pui tofu sau carne vegană, tot felul de astfel de produse, sau chiar şi peşte vegan. Totul poate să fie făcut exact ca şi cele reale, deci este vorba de îndemânare, calea spre iluminare trece prin stomac, aşa cred eu. Deci voi soţiile, vă rog, aveţi grijă de mâinile voastre îndemânatice şi să gătiţi mâncare bună şi gustoasă, ca soţii să mănânce cu voi. Cu femeile este mai uşor, este adevărat, în momentul în care crezi în ceva, atunci mănânci orice. (Maestra şi audienţa râd) Dar bărbaţii, ei sunt mult mai ştiinţifici, sunt mult mai practici, nu sunt aşa de sentimentali ca femeile. O femeie poate să trăiască din sentimente, din afecţiune, din emoţii, dacă crede în ele, mănâncă dar nu-i pasă ce fel de gust are. Dar bărbaţii, ei sunt mult mai critici, deci pentru ei trebuie să aibă un gust bun mai întâi, şi apoi vine şi iluminarea. (râsete)
Î: – Maestră Ching Hai, vă rugăm să ne explicaţi relaţia noastră spirituală cu dumneavoastră. După ce muriţi şi noi am fost iniţiaţi, zborul nostru înapoi spre Casă este garantat mai departe de către spiritul dumneavoastră?
M: – Garantat! (aplauze) Aşa cum am spus mai devreme, noi nu suntem acest corp, noi suntem spirit, deci când corpul acesta pleacă sau vine, nu este nici o diferenţă, nu este nici o distanţă între noi. Aşa cum v-am spus mai devreme, la momentul iniţierii, Metoda vă este explicată ca să o puteţi folosi pe viaţă. Nu mai este nimic care să se interpună între noi, doar dacă voi vreţi să părăsiţi calea. Dar sămânţa este mai departe acolo pentru viaţa care vine.
Î: – Maestră, cinci din copiii mei sunt deja iniţiaţi în Metoda Quan Yin, dar eu sunt prea bătrân. Iluminarea este pentru toată lumea? Care sunt cerinţele, este sinceritatea singurul criteriu?
M: – Da, sinceritatea este suficientă. Dar când oamenii sunt prea bătrâni, peste o anumită vârstă, uneori corpul fizic şi memoria nu mai sunt aşa de ascuţite, atunci noi le spunem să vină înapoi data viitoare, viaţa viitoare. Sau să practice Metoda de Convenienţă care îi poate ajuta, pe el sau pe ea, nu mai are nevoie de iniţierea completă, dar este garantată numai pentru persoana aceea, pe când iniţierea garantează pentru multe generaţii. Aceasta este diferenţa. Prin iniţiere şi prin practica spirituală, şi tu poţi să ajungi un maestru iluminat şi să ajuţi multe, multe suflete.
Î: – Maestră, de ce creştinismul, pe ansamblu, nu vrea să creadă în reîncarnare? Biblia vorbeşte de reîncarnare?
M: – Da, o face, dar a fost cenzurată. Atunci când cineva l-a întrebat pe Iisus dacă El a fost Elias, dacă a fost cutare sau cutare, unul din Maeştrii din trecut înainte de El, adică vroiau să spună dacă El a fost reîncarnarea unora din Maeştrii aceştia, El a tăcut din gură. Aceea a fost o parte din Biblie pe care ei au uitat să o cenzureze. Să presupunem că reîncarnarea nu există, atunci Iisus ar fi spus: „Nu, nu, nu există ca Maeştrii să vină înapoi, eu sunt eu, singur, o singură dată, nu mai vin din nou niciodată, după, înainte.” El a păstrat tăcerea, şi la vremea respectivă, tăcerea însemna că eşti de acord, adică îţi dai consimţământul. Altfel, Iisus ar fi explicat mai mult ca să nu le spună ceva greşit discipolilor Lui, dar El a păstrat tăcerea.
Î: – Dragă Maestră, explicaţi cum este posibil ca o persoană să fie iniţiată şi cinci sau şase generaţii să fie eliberate? Ce spuneţi de membrii de familie care mănâncă carne şi beau alcool, şi ei vor fi eliberaţi?
M: – Şi ei vor fi eliberaţi, din fericire, deşi este trist. (Maestra şi audienţa râd) Dar dacă ei nu doresc eliberarea, intenţionat, atunci Maestra nu-i va forţa cu nimic, desigur, pentru că şi ei sunt Dumnezeu. Tu trebuie să-ţi aduci aminte, fiecare din noi este Dumnezeu, nimeni nu-i poate spune lui Dumnezeu ce să facă, nici măcar un alt Dumnezeu. Cât de bun este, cât de rău este, aceea este decizia lui, este calea lui pe care a ales să meargă în viaţă. El a ales să joace rolul acesta, deci el este bine, chiar dacă face rău. De aceea Biblia ne spune să nu judecăm pe nimeni.
Î: – Înainte ca noi să devenim Maeştri iluminaţi, noi am promis să facem aşa şi pe dincolo pentru fiinţele umane, şi am promis să-i servim, dar după ce ajungem Maeştri iluminaţi, ne schimbăm gândurile dintr-un motiv anume, pentru că acum vedem totul diferit. Suntem liberi să nu ne ţinem promisiunea sau trebuie să ne ţinem promisiunea din cauza legii karmei?
M: – Noi suntem liberi, suntem liberi să facem ce vrem.
Î: – Bună ziua, Maestră Supremă Ching Hai. Vă rugăm să ne spuneţi opinia dumneavoastră despre planeta pământ, ca fiind o fiinţă foarte mare care ne ajută pe noi în procesul ascensiunii.
M: – Totul este făcut de Dumnezeu. Aşa a spus şi Biblia, totul vine de la „Cuvânt”, care înseamnă vibraţia universului, şi vibraţia aceea este Dumnezeu. Aceasta este Metoda Quan Yin. Şi noi vă arătăm cum să vă racordaţi la ea, la vibraţia universului, la sursa întregii creaţii. Deci chiar dacă noi suntem oameni, noi suntem de la Dumnezeu, atunci şi pământul este la fel, şi toate celelalte din univers. Deci toate au la fel, calităţile de Dumnezeu, dar probabil că în forme diferite şi în densităţi diferite. Deci în cazul acesta, pământul este şi el o fiinţă extraordinară aşa cum ai spus. Noi trăim aici, noi trăim pe pământ, desigur că trebuie să respectăm această Mamă extraordinară. (aplauze)

Plătiţi karma în vis

Î: – Noi ne plătim karma în visele noastre? Cum ne plătim karma?
M: – Noi ne plătim karma în vis numai dacă aceea este graţia lui Dumnezeu. Altfel, majoritatea timpului, trebuie să o plătim fizic, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Atunci când suntem iniţiaţi sau iluminaţi, atunci noi trăim din graţia lui Dumnezeu, nu mai trăim aşa de mult de pe urma legii karmei, cu excepţia unei karme care este deja fixată, noi trebuie să avem o anumită karma ca să trăim în această viaţă. Karma aceea noi trebuie să mergem mai departe cu ea, dar poate fi ştearsă într-un anumit grad, poate fi unsă, poate fi uşurată până la un anumit grad, sau poate fi plătită în vis, numai în cazul acela.
Î: – Maestră, ce se întâmplă dacă o persoană este iniţiată şi apoi nu poate să mediteze pentru 2,5 ore aşa cum se cere?
M: – Atunci probabil că stă la şcoală puţin mai mult (râsete) La fel ca studenţii de aici, ce se întâmplă dacă te înscrii la un curs dar nu studiezi cum trebuie? Atunci stai aici. (Maestra şi audienţa râd). În loc să iei nota 10, iei nota 4, asta este. Însă, tu eşti mai departe student la universitate, nu eşti elev la şcoala primară sau la grădiniţă, deci cel puţin eşti student la universitate, fără nici un dubiu, dar nu eşti un student aşa de bun.
Î: – Aş dori să ştiu mai multe despre persoana de la care dumneavoastră aţi primit Metoda Quan Yin? El este reîncarnarea lui Iisus sau sunteţi dumneavoastră? El sau Ea are un nume pe care ni-l puteţi spune?
M: – Da, eu v-am spus într-una din casete cu mult timp în urmă. Numele lui este Maestrul Khuda Ji, El este acum înapoi la Dumnezeu. Iisus nu se reîncarnează niciodată, la fel şi cu ceilalţi Maeştri. Reîncarnarea este numai pentru noi, muritorii de rând, cei apăsaţi de karma. Deci poţi să spui că Iisus nu se reîncarnează sau Iisus se reîncarnează, pentru că nu este Iisus cel care se reîncarnează, este puterea de Crist care vine înapoi, care descende în persoane diferite prin voinţa lui Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni. Deci poţi să spui „da” sau poţi să spui „nu”. (aplauze)
Î: – Cum se leagă învăţătura dumneavoastră de religie, în general? Învăţătura dumneavoastră fortifică credinţa în religia noastră personală?
M: – Da, o face. Voi o ştiţi deja. Eu vă ajut să vă înţelegeţi religia mai bine, mai adânc, şi dacă sunteţi iluminaţi, atunci ajungeţi să fiţi acea religie, ajungeţi să fiţi Adevărul. Voi veţi putea să scrieţi o altă Biblie, dar nu trebuie să o faceţi pentru că o singură Biblie este destul, dar voi o verificaţi, o înţelegeţi, deci este foarte bine atunci.
Î: – Ne puteţi spune despre visele noastre?
M: – Visele sunt de multe feluri, unele sunt bune, unele sunt rele. Uneori visele se adeveresc, alteori visele nu sunt decât fragmente din colecţia zilnică de informaţie, deci este ca o salată amestecată. Uneori visele sunt un fel de prevestiri despre viitor sau o recapitulare a trecutului sau reprezintă unele din dorinţele noastre cele mai puternice, aceasta este ca o clarviziune, un fel de viziune. Mulţi din practicienii Quan Yin sau cei care meditează, au astfel de vise, ca o viziune. Ei visează, dar este ca şi cum sunt aievea, cu toate culorile, cu toată lumina, cu toată splendoarea şi foarte strălucitor. Nu mai este un vis, este o viziune, ei merg în rai şi aşa mai departe. Atunci când meditaţi şi mergeţi în rai, este ca un fel de vis, cu excepţia că te trezeşti şi eşti foarte excitat, plin de energie, plin de viaţă şi iubire şi nu ştii ce să mai faci cu tine. Vrei să îmbrăţişezi pe toată lumea şi să-i săruţi. Totuşi, să nu faceţi lucrul acesta, (râsete), oamenii vor crede că sunteţi nebuni, cucu la minte!
Î: – Animalele şi plantele au Dumnezeul lor?
M: – Noi avem un singur Dumnezeu. (râsete), acelaşi, un singur Tată pentru toată lumea. Iisus a spus aşa: „Uitaţi-vă la toate florile de pe câmp, cum Tatăl are grijă de ele.” Deci trebuie să fie acelaşi Dumnezeu. (râsete) Voi citiţi Biblia şi totuşi îmi puneţi atât de multe întrebări! Totul este scris deja în Biblie, nu?
Î: – Cu pot să mă rup de experienţa vieţii trecute, odată şi pentru totdeauna?
M: – Experienţa vieţii trecute? Eu v-am spus deja, iniţierea. La momentul iniţierii, karma depozitată este ştearsă de Maestră, deci nu mai ai karma din trecut deloc. Dar poţi să vii şi să împrumuţi karma, dacă vrei. (Maestra râde) Dacă vrei să vii înapoi în această viaţă, atunci eşti binevenit.
Î: – Puteţi să clarificaţi vă rog, ce aţi vrut să spuneţi când aţi spus că noi suntem copiii lui Dumnezeu şi că noi suntem Dumnezeu? Vreţi să spuneţi că nu mai este necesar să-L slujim pe Dumnezeu din moment ce noi suntem Dumnezeu?
M: – Nu, nu mai este necesar. Noi îl slujim şi mai mult pe Dumnezeu atunci când realizăm cine este Dumnezeu, ce fiinţă plină de iubire este, şi cât este de aproape de noi, mai aproape decât cel mai bun prieten din întreaga lume, mai aproape decât pielea de pe noi. La momentul acela noi îl slujim pe Dumnezeu, cu sensul adevărat de a sluji. În momentul acesta, noi nu facem decât să-i dictăm lui Dumnezeu: „Oh, te rog, dă-mi bani, dă-mi o soţie, dă-mi un serviciu, te rog, te rog, te rog …”. Noi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu cu adevărat, noi suntem Dumnezeu şi totuşi, noi nu suntem Dumnezeu. Deci mai întâi, vă rog să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu mai întâi şi apoi îmi puneţi întrebări mai târziu. După ce îl cunoaşteţi, atunci îmi spuneţi şi mie!
Î: – Ce rol joacă iubirea de om în iluminarea noastră?
M: – Iubirea de oameni? Bine, este bine să fii iubit, fie de un om, fie de un animal. Atunci când suntem iubiţi, nu contează de cine, nu contează de la cine, acela este Dumnezeu cel care ne iubeşte. Nu este o iubire normală, nu este iubirea maternă, nu este iubirea de frate sau soră, în realitate este iubirea lui Dumnezeu, divizată, minimalizată sau modificată. Toţi cei care ne iubesc, atunci este Dumnezeu cel care ne iubeşte, deci nu ne face nici un rău, nu poate decât să ne ajute. Atunci când cineva ne iubeşte, când două persoane sunt îndrăgostite, sunt iluminate împreună, ajută foarte mult, este foarte frumos.
Î: – Ce credeţi despre teoria evoluţiei? Care este problema?
M: – Doamne, nu sunt om de ştiinţă. Vrei să spui că noi venim din maimuţe şi tot restul? (Maestra şi audienţa râd) Noi toţi venim de la Dumnezeu, s-ar putea să fie o legătură între om şi animal, pentru că uneori oamenii şi animalele au trăit împreună, uneori s-au combinat unii cu alţii din întâmplare, hazard, deci s-ar putea să fie şi aşa. Dar oamenii sunt o rasă foarte diferită. Noi nu evoluăm, noi suntem creaţi după imaginea lui Dumnezeu, este tot ce poate fi. Dumnezeu a făcut şi animalele de asemenea. Aşa se spune, în primul capitol din Biblie, nu-i aşa? Primul, în Vechiul Testament, pe prima pagină, se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om şi toate fructele, plantele, şi a spus şi de veganism, că a venit vorba. El a spus: „Eu am creat toate fructele şi plantele de pe câmp, care sunt plăcute la vedere şi bune la gust, acestea să fie hrana voastră.” La fel, a mai spus că: „Pentru animale, am creat mâncare şi pentru ele, pentru fiecare din ele”. El nu a spus că noi am evoluat din animale, El a spus că noi suntem stăpâni peste împărăţia animalelor. Noi suntem regii lor, deci nu este nici un fel de amalgam cu evoluţia. Noi suntem fiinţe umane, animalele sunt şi ele de la Dumnezeu, dar ele nu sunt fiinţe umane.
Î: – Ca să atingi iluminarea perfectă, care poate fi atinsă într-o singură viaţă, este posibil să o atingi fără să mergi în Himalaia aşa cum aţi făcut? Pentru noi o să fie mai puţin de şapte ani, din moment ce dumneavoastră sunteţi o Maestră complet iluminată?
M: – Nu trebuie să mergi în Himalaia. Eu v-am mai spus deja, a fost karma mea, a trebuit să merg acolo, karma voastră este mai bună, voi staţi aici şi aveţi iluminarea pe fotoliu. (Maestra şi audienţa râd) Şi s-ar putea să dureze şapte ani, şapte luni, depinde de tine, depinde de destinul tău, adică depinde de alegerea pe care tu ai făcut-o înainte să vii în această existenţă. Eu nu pot să mai fac nimic, numai tu ştii asta. Ţie ţi-au convenit alegerile pe care le-ai făcut atunci, înainte să vii aici, deci acum nu te mai grăbi, indiferent cât durează, este alegerea ta. Tu şi Dumnezeu v-aţi înţeles deja, cum că pentru tine va dura 7 ani, că va dura 17 ani, 20 de ani sau altfel. Noi trăim etern, nu este nici o problemă cât de mult durează, iluminarea se produce imediat la momentul iniţierii. Dar iluminarea completă variază, depinde de oameni, depinde de sârguinţa ta, depinde cât de grăbit eşti ca să mergi Acasă. Tu ai maşină, deci poţi să conduci mai repede sau mai încet, deci nu mă întrebaţi pe mine dacă durează şapte ani sau mai mult, nu mai contează acum. După iluminare, tu eşti din ce în ce mai fericit în fiecare zi, nu-ţi mai pasă câţi ani, la momentul acela nici nu te mai gândeşti la iluminare, pentru că tu îl cunoşti pe Dumnezeu, ştii ce este fericirea. Eşti satisfăcut, mulţumit.
Î: – Poate lumea diavolului sau karma negativă să fie transformată în bine sau karma pozitivă prin folosirea flăcării violete şi a luminii aurii a energiei Mahatma?
M: – Energia negativă este necesară ca noi să-l realizăm pe Dumnezeu. Noi am ales să cunoaştem întunericul ca să ne permită să recunoaştem lumina. Acesta este felul în care noi transformăm negativul în pozitiv, altfel negativul este negativ şi pozitivul este pozitiv, nu este nici o cale prin care să spui că întunericul este lumină. Întunericul este acolo ca lumina să strălucească în contradicţie cu întunericul, ca tu să o ştii. Dar cred că ce vrea el să spună este că dacă meditezi şi vezi lumina, atunci poţi să neutralizezi puterea negativă, desigur că aşa este, atunci când vine lumina, atunci întunericul dispare. Indiferent dacă este o flacără violetă sau o flacără aurie, asta depinde numai de nivelul de conştiinţă. Flacăra violetă este de un nivel ceva mai inferior, flacăra aurie este mai superioară, o să ştiţi aceste lucruri mai târziu atunci când meditaţi.
Î: – Aţi călătorit dincolo de rai şi lumină? Şi dacă da, atunci ce este acolo? (Maestra şi ceilalţi râd.)
M: – Tu vrei să guşti din ciocolata mea, dar nu este posibil, pentru că doar eu am gustat din ea. (râsete, aplauze) Dar mai am o altă bucată de ciocolată şi dacă vrei, atunci ţi-o dau să guşti. Eu nu pot să-ţi spun decât că este dulce, crocantă, dar tu auzi doar cuvintele, atâta tot, nu înţelegi despre ce este vorba. Deci trebuie să guşti din ea, să mănânci din ciocolată, ia iniţierea, meditează, şi atunci o să ştii. Nimic nu este imposibil pentru noi, oamenii.

Iluminarea este cheia pentru toate

Î: – Care este calea cea mai efectivă ca să scapi de obiceiurile rele de o viaţă, când au ajuns ca nişte lanţuri în jurul mâinilor şi picioarelor?
M: – Este dificil, dar dacă suntem iluminaţi, atunci lucrurile se vor schimba, şi destul de repede, se vor schimba dramatic. În felul acesta apar sfinţii, de aceea se spune în cultura voastră că toţi sfinţii au un trecut şi toţi păcătoşii au un viitor. Să crezi în Dumnezeu, să accepţi graţia lui Dumnezeu prin practica sârguincioasă, prin lumina lăuntrică care te va îndruma, prin Dumnezeul din tine. Totul este posibil, poţi să înviezi din moarte, poţi să-ţi vindeci bolile, să nu mai vorbim de obiceiuri, chiar şi bolile incurabile. Totul este posibil în Lumina lui Dumnezeu, de aceea eu am venit aici ca să vă spun veştile bune, veşti foarte bune.
Î: – Ce spuneţi atunci când eşti adoptat? Care generaţie de familie va fi eliberată, cei biologici sau cei adoptivi?
M: – Cei biologici. Însă, şi cei adoptivi, pentru că eu v-am spus că şi câinii şi pisicile voastre vor beneficia. O să vedeţi, nu glumesc cu voi, o să vedeţi că, câinele este iluminat, pisica este iluminată, ei se vor schimba. O să stea lângă voi, o să mediteze cu voi. (râsete) Da, o să ajungă o pisică sfântă, o să ajungă chiar şi vegetarieni. (râsete, aplauze) Da, citeşte din revistele noastre, sunt multe poveşti adevărate acolo, tot ce citeşti acolo este adevărat, toţi martorii sunt în viaţă, vei citi despre sfinţii moderni în aceste pagini, chiar şi câinii şi pisicile, este foarte drăguţ. Metoda Quan Yin! Chiar şi prietenii şi iubiţii care nu au legătură biologică cu voi vor beneficia din practica voastră, din lumina voastră, pentru că graţia lui Dumnezeu este foarte generoasă. Noi nici nu ne putem imagina, este incredibil!
Î: – Dacă iei iniţierea şi practici, atunci înseamnă că nu mai poţi să omori insectele, şoarecii care îţi intră în casă? Ce spuneţi de smulgerea buruienilor? (râsete)
M: – Bine, în unele cazuri, furnicile pleacă singure. Dacă casa ta este curată şi igienică, atunci nu trebuie să le omori. Poţi să smulgi buruienile, dar să reciţi Numele lui Dumnezeu şi să faci ce trebuie să faci, pentru că tu nu omori din violenţă, nu omori din ură, dar trebuie să-ţi protejezi sănătatea şi pe membrii familiei tale, dacă este absolut necesar. Altfel, în multe cazuri, când iniţiaţii noştri meditează, toate insectele pleacă, muştele, ţânţarii, nu se mai apropie, este foarte convenabil şi economic, ei ne lasă în pace.
Î: – Ce credeţi despre divorţ?
M: – Este rău, divorţul este ultima soluţie a unei relaţii plină de iubire, şi nu ar trebui să se întâmple deloc. Dar este foarte dificil să faci înţelegere, din moment ce bărbatul şi femeia sunt foarte diferiţi. Bărbaţii sunt mai reci, mai direcţi, mai simpli, femeile sunt mult mai sentimentale, mai romantice. Deci războinicul şi frumoasa uneori nu se înţeleg bine, dar sunt multe căi ca să se înţeleagă unii cu alţii. Sunt cărţi despre aceasta, apoi consultaţii în privinţa căsătoriei, şi desigur, este meditaţia care va rezolva multe din aceste diferenţe. O să vedeţi că amândoi vă schimbaţi, ajungeţi mai iubitori, mai înţelegători şi vreţi mai puţin. Deci amândoi sunteţi la un nivel similar, altfel, o să aveţi parte de conflict. Dar o să vă iubiţi unul pe altul mai departe, nu veţi recurge la divorţ aşa de mult cum fac ceilalţi care nu practică pe calea păcii lăuntrice. Ei o fac cel mai mult.
Eu nu aş fi divorţat de soţul meu dacă aş fi fost iluminată la vremea respectivă. Vă spun, el a fost cel mai bun bărbat şi este, mai departe, dar acum este cel mai bun bărbat pentru altcineva (Maestra a gesticulat ca să arate că relaţia s-a terminat). După iluminare, o să învăţaţi să vă apreciaţi partenerul şi mai mult. Multe din conflictele de familie au fost anulate după iniţiere, dacă soţul şi soţia meditează împreună. Ajută cu adevărat pentru că o să realizaţi că amândoi sunteţi Dumnezeu. Iubirea din voi o să înflorească, se va extinde ca să acopere toate diferenţele dintre bărbat şi femeie, veţi învăţa să vă iubiţi unul pe altul, să vă respectaţi unul pe altul ca fiind Dumnezeu. În afară de iubirea fizică, mai este o altă iubire mai sfântă care o să vă lege, vă face să fiţi şi mai iubitori, mai responsabili, şi mai sensibili în ceea ce priveşte sentimentele şi nevoile fiecăruia.
Î: – Care este problema atunci când cineva are cheia spre iluminare dar nu reuşeşte să facă trecerea la conştiinţa lui Dumnezeu?
M: – În cazul acesta poţi să încerci din nou mai târziu, atunci când este timpul potrivit. Fiecare are timpul lui, este în regulă, nu te grăbi, noi avem o eternitate.
Î: – Este adevărat că dincolo de nivelul doi nu mai este nici un fel de karma? Dacă noi trăim în această lume în acord cu karma noastră, atunci dacă nu mai avem nici un fel de karma, trăim mai departe în această lume?
M: – Să nu mai ai nici un fel de karma înseamnă că după nivelul al treilea, ajungi la nivelul „fără karma”, nu mai faci nici un fel de karma din nou. Dar karma prezentă care te face să exişti în această lume va continua mai departe, până când se termină. Şi atunci când timpul tău s-a terminat, atunci înseamnă că karma ta s-a terminat, nu mai trebuie să stai aici deloc. Dar când ajungi la nivelul trei, înseamnă că tipul de persoană care eşti atunci, stadiul minţii tale de atunci, nu te va mai lăsa să faci nici un fel de karma, tu o să faci totul corect, automat, dar nu înseamnă că tu o să mori imediat, pentru că karma prezentă va exista mai departe. Karma destinată este pentru această viaţă, câţi paşi trebuie să faci aici, câte respiraţii ai, câtă mâncare mănânci, câte zile o să trăieşti, acestea sunt stabilite deja, noi nu le ştergem. Putem, dacă vrem, dar pentru ce? Nu sunt decât câţiva ani în plus ca să mai trăieşti sau câteva zile în plus. De ce să ne grăbim? Oricum este ultima dată.

Maestrul dă, nu ia niciodată

Î: – Dragă Maestră, vreau să practic şi să predau meditaţia, dar am din abundenţă foarte multe lucruri materiale, cum pot să o fac? Nu vreau să-mi câştig existenţa decât prin a preda meditaţia, vă rog să mă sfătuiţi!
M: – Cine este acela? Tu! Ce predai acum merge bine? Şi câştigi bani din asta?
Î: – Da, dar nu destul.
M: – Nu suficient, atunci ce să facem? Trebuie să-ţi faci clienţii tăi, deci ai întrebat persoana care nu trebuie, eu nu iau bani.
Î: – Cum trăiţi atunci?
M: – Eu trăiesc din altele, fac designuri de haine, pictez, ce mai fac? Nu-mi aduc aminte, bijuterii, fac multe lucruri.
Î: – Deci mă sfătuiţi să trăiesc din altceva decât de pe urma meditaţiei?
M: – Da, cred că este mult mai nobil aşa dacă le arătăm la oameni calea spre Dumnezeu şi nu luăm bani niciodată, pentru că aceasta este moştenită în interiorul nostru. Dacă putem, atunci ar fi bine să nu trăim din asta. Dar dacă tu ai nevoie de bani şi oamenii îţi fac donaţii, atunci este în regulă şi aşa, să le iei ca pe un dar de la Dumnezeu. Eu personal nu cer nici un ban, îmi este frică să iau bani de la oameni, nu mă simt bine să fac aşa, încă de când eram tânără. Şi la fel, toţi maeştrii, încă din timpurile vechi, nu li s-a permis să ia bani, pentru că tu trebuie să dai, nu să iei. Însă, cred că pentru nişte învăţători de rând care predau diferite tehnici de meditaţie, nu face nici un rău. Dar să fii un maestru, cred că este mai bine să nu iei nimic. Buddha mânca numai o dată pe zi pentru că nu lucra, deci era minimum pe care putea să-l ia, deci El a trebuit să o facă. La vremea respectivă, El nu avea cum să meargă peste tot şi să câştige şi bani în acelaşi timp, şi apoi, El era un călugăr, iar tradiţia călugărilor era ca să cerşească pentru mâncare. Oamenii te respectă în felul acesta. În timpurile moderne, dacă mergi şi cerşeşti mâncare, atunci poliţia te pune la închisoare, deci eu nu pot să fac aşa. Nu că sunt materialistă, dar ca să creezi îmbrăcăminte şi să câştigi bani nu este ceva materialist, este ceva practic. Noi trăim în vremuri moderne, deci trebuie să ne îmbrăcăm decent, să fim prezentabili faţă de oamenii aceştia moderni, pentru că ei nu-i mai acceptă deloc pe cei care arată ca cerşetorii. Oamenii te iau şi te pun la centrele de îngrijire, numărul unu, apoi nu te mai respectă, deci cum poţi să-i înveţi ceva? Trebuie să fii decent, să fii ca toată lumea.
Eu obişnuiam să fiu o călugăriţă, dar şi atunci câştigam bani, nu-mi plăcea să iau bani de la oameni, câştigam bani din surse diferite, creşteam legume, croşetam haine, pentru că eram singură, deci nu cheltuiam prea mult cu drumul şi mâncam o dată pe zi, la fel. Deci să fac bani puţini era destul. Dar acum totul s-a extins şi eu trebuie să călătoresc foarte mult, deci trebuie să câştig bani mai mulţi. Deci recurg la tehnici diferite, de exemplu fac decoraţii interioare, lămpi, ceramică, picturi, design de haine şi bijuterii. Şi prin acestea câştig mulţi bani în întreaga lume, deci sunt capabilă să călătoresc şi să trăiesc confortabil. Eu plătesc pentru tot ce iau, chiar dacă un iniţiat îmi împrumută maşina, mai târziu îi voi plăti pentru benzină. Deci nu iau nimic, nu vreau, pentru că simt că ar trebui să plătesc pentru propria existenţă, pentru că sunt capabilă. Chiar dacă discipolii mei îmi dau câte ceva, eu nu le iau, decât dacă nu ştiu nimic. Dacă ştiu, atunci nu le iau, le dau înapoi, le dau înapoi în bani, la valoarea obiectului sau le dau ceva în schimb. În felul acesta te simţi mult mai confortabil. Dar este în regulă dacă oamenii îţi oferă şi tu nu mai ai nici o altă posibilitate şi eşti foarte ocupat ca să-i înveţi şi trăieşti din asta, atunci poţi să iei, ia cât este suficient pentru tine.
Î: – Pot să vă mai întreb ceva?
M: – Desigur.
Î: – Deci sunteţi capabilă să faceţi afaceri şi să vă ocupaţi de spiritualitate în acelaşi timp?
M: – Da, aşa este acum. Îmi fac munca mea spirituală, iar în timpul liber fac designuri de haine şi îmbrăcăminte. Şi oamenii care mă ajută să vând, cei care mă ajută să fac hainele, şi ei sunt plătiţi de asemenea. Uneori mai avem câte un restaurant mic, în diferite locuri, şi facem bani şi din asta. Eu îi plătesc pe cei care muncesc acolo, totul este numai afacere, strict.
Î: – Bine, mulţumesc foarte mult.
M: – Dumnezeu să te binecuvânteze!
Î: – Dacă corpul fizic nu există, atunci de ce Iisus a plâns atunci când prietenul lui, Ioan Botezătorul, a fost decapitat?
M: – Bine, ar fi trebuit să râdă? Ar trebui ca un Maestru al compasiunii, numai iubire, la fel ca Dumnezeu, să râdă sau să fie ca o piatră, indiferent, faţă de un prieten ca Ioan Botezătorul? Cum ai vrea să fie comportamentul lui? Cum ai vrea să fie un Maestru iluminat? De piatră? Dacă Iisus a fost iluminat, asta nu înseamnă că chimia corpului lui a fost schimbată, lacrimile curg mai departe atunci când sunt provocate de reacţii emoţionale, şi aşa ar trebui să fie. El a devenit foarte sensibil, foarte feminin, foarte iubitor, şi aşa este cel mai bine. S-a întâmplat cu El, se întâmplă şi cu noi. Este foarte bine să plângi atunci când prietenii mor, este foarte natural, El a fost foarte normal şi foarte iluminat.
Î: – Se pare că toate căile mele au fost blocate. Din acest motiv, nu pot să-mi ating ţelurile. Din experienţele mele anterioare am văzut că de fiecare dată când sunt foarte aproape să-mi ating ţelul, ceva mă împinge înapoi. Ce pot să fac ca să termin cu asta?
M: – Despre ce fel de cale vorbeşte? Pentru a clarifica pentru audienţă. Cine este?
Î: – Cineva a ridicat mâna. Eu nu am scris întrebarea, dar se aplică şi pentru mine. Cred că noi ne lovim în mod constant de obstacole în viaţă şi este foarte frustrant. Cred că este ceva universal …
M: – Bine, am înţeles acum, este vorba de afaceri şi relaţii. Singurul răspuns este iluminarea, nu am un alt răspuns. Iluminarea o să te ghideze, îţi va da răspunsul, îţi va da puterea să începi din nou sau să treci de dificultăţi şi să ignori grijile care nu sunt necesare, despre diferite probleme. O să rezolvi totul mai repede. Noi nu trebuie să facem nimic în viaţă în afară de a fi iluminaţi mai întâi, şi atunci toate celelalte o să vină. De aceea Biblia a spus că: „Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte o să vină.” Aceasta înseamnă iluminarea. Da, este adevărat, acum câştig mult mai mulţi bani decât atunci când nu eram iluminată. Atunci când este necesar, Dumnezeu o să vă arate calea, chiar şi la nivel fizic. Eu nu am căutat iluminarea ca să câştig bani, dar aşa s-a întâmplat, s-a întâmplat ca toate celelalte să fie din ce în ce mai uşoare, şi fără să le cer, este adevărat.
Î: – Cum să trăiesc o viaţă iluminată?
M: – Trăieşte aşa cum ai trăit şi înainte, trăieşte cu soţia ta, cu copiii, sau soţul tău, continuă mai departe să-ţi faci datoria şi să te bucuri şi mai mult de viaţă în timp ce te bucuri şi de rai. Nimic nu se schimbă, cu excepţia cunoaşterii din interior, a fericirii.
Î: – Care sunt motivele pentru care nu credeţi în vindecarea celorlalţi folosind spiritul?
M: – Motivul pentru care nu cred este acela că ei ar trebuie să se vindece singuri. Noi nu trebuie să facem pe Dumnezeii, acesta este motivul. Noi stăm între Dumnezeu şi pacient. Fiecare are puterea de a se vindeca singur, Dumnezeu a dăruit boala omului ca o binecuvântare deghizată, ca el să-l caute pe Dumnezeu. Atunci când persoana aceea este foarte sinceră, Dumnezeu îi va apare. Altfel, noi avem destule tratamente fizice şi medicale, pe care ar trebui să le folosim ca să avem grijă de problemele fizice. Să te ciocneşti de corpul energetic şi de puterea de vindecare a altor persoane nu este un sfat bun. Karma nu este ştearsă numai cu o atingere de mână, va veni înapoi de 10 ori mai puternică, persoana va suferi şi mai mult şi nici nu-l va cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă crezi doar în vindecători şi uiţi de Dumnezeu, mai ales de Dumnezeul din interior, atunci o să ai şi mai multe probleme decât boala. Aşa cred eu, asta ştiu şi asta vă spun şi vouă. Dar desigur, este opinia mea şi cunoştinţele mele, nu trebuie să fie şi ale voastre. Dar dacă voi veniţi şi mă întrebaţi, atunci trebuie să vă spun ce ştiu. Dar eu nu condamn vindecarea şi tot aşa, dar dacă vrei să mergi mai sus, atunci trebuie să încetezi cu asta. La fel cum, de exemplu, vrei să fii un medic, atunci trebuie să continui până eşti un medic, nu poţi să te opreşti la mijloc şi să fii o soră medicală de exemplu, şi să te aştepţi să fii şi un medic în acelaşi timp, nu este posibil. (aplauze)
Î: – Maestră, de ce este necesar să fii îndrumat în timpul meditaţiei?
M: – Nu există altă cale, meditaţia este doar numele, în realitate este legătura interioară cu puterea lui Dumnezeu. La fel cum, de exemplu, este necesar să mănânci trei mese pe zi ca să-ţi menţii corpul, aceasta este ca să-ţi menţii spiritul. Noi trebuie să medităm, trebuie să fim reîncărcaţi de puterea lui Dumnezeu din nou, ca să fim liberi de cătuşele lumii fizice şi să fim Dumnezeu din nou, să fim maeştrii noştri.
Rep: – Vă mulţumim pentru timpul acordat.
M: – Mulţumesc. (aplauze) Mulţumesc foarte mult pentru participare, pentru sprijin şi pentru atmosfera iluminată, pentru zâmbetele frumoase, pentru tot. Mi-au făcut foarte multă plăcere, am să vă văd în sala de iniţiere. (aplauze) Pentru cei care nu vin la iniţiere în seara aceasta sau se gândesc pentru altă dată, mergeţi acasă şi să vă rugaţi, să vă rugaţi lui Dumnezeu, nu uitaţi să vă rugaţi, tot timpul, rugaţi-vă atunci când puteţi. Rugaţi-vă din suflet, până în ziua când veţi obţine iluminarea. O să ne vedem acolo. (Maestra se uită în sus). (Aplauze!)

Maestra Supremă Ching Hai