Select Page

Cele şase perfecţiuni budiste

 QA-Master.163

Prelegerea Maestrei Supreme Ching Hai 

din Penang, Malaezia, 3 octombrie 1989

Bună seara, doamnelor şi domnilor. Să începem mai întâi prin a închide ochii şi să ne rugăm ca Dumnezeu şi Buddha să ne binecuvânteze acum când ne-am adunat aici, astfel încât după acest discurs să avem cât mai multe beneficii.

Doresc acum să le mulţumesc din inimă discipolilor malaezieni şi tuturor persoanelor care au ajutat prin eforturile lor la această adunare. Nu a fost uşor deloc, am avut parte de multe obstacole deşi noi ne aşteptam ca lucrurile să nu se desfăşoare foarte simplu, mai ales că este prima dată când vin în Malaezia. Au fost multe lucruri pe care noi nu am avut timp suficient să le pregătim şi au fost foarte multe lucruri pe care discipolii noştri nu le ştiau. Deci este totul datorită graţiei lui Dumnezeu şi a lui Buddha din cele Zece Direcţii că putem să avem această adunare acum, altfel ar fi putut să nu fie posibil, s-ar fi putut să nu fiu capabilă să ţin nici un discurs. La fel, noi am aranjat să avem două discursuri în China, în două locuri diferite, dar au fost anulate în ultimul moment. Cauza nu a fost că noi am vrut să le anulăm, dar a fost din cauza circumstanţelor care predomină acum în China.

Deci sunt foarte fericită şi foarte recunoscătoare pentru binecuvântarea şi graţia lui Dumnezeu şi a  lui Buddha, că pot să am această oportunitate să vă văd feţele pline de lumină şi să simt afecţiunea voastră, cel puţin pentru două zile. Noaptea trecută noi am avut o întâlnire plină de succes şi la fel şi discuţiile, deci să sperăm că va fi la fel şi astăzi.

Astăzi vă voi vorbi la fel despre ceva pe care l-am învăţat şi eu şi pe care l-am realizat personal şi după aceea am să rezerv un timp ca să vă răspund la întrebări, inclusiv la întrebările de noaptea trecută pe care nu le-am terminat încă. Deci vă doresc ca toţi împreună să ne bucurăm de acest timp unic şi să avem discuţii cât mai bune, fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Sunt unele persoane care mi-au cerut să vorbesc mandarin (limba chineză principală) dar sunt şi mai multe persoane care mi-au cerut să vorbesc în engleză. Deci este foarte dificil să fii în această poziţie, deci o să-mi cer scuze mai întâi prietenilor mei chinezi, îi rog să mă scuze de data asta. Noi avem foarte multe cărţi şi casete în limba chineză şi puteţi să comandaţi şi mai multe din Taiwan, de la adresa noastră. Dar pentru majoritatea vorbitorilor de limbă engleză, informaţia noastră este destul de săracă, foarte puţină, deci vă rog să-mi permiteţi să vorbesc engleza din nou fără să vă nemulţumesc. Este în regulă pentru voi? (aplauze puternice) Chiar dacă aş putea să vorbesc toate limbile, tot nu ar fi suficient, pentru că ieri, aici, în această adunare, au fost multe persoane de naţionalităţi diferite: hinduşi, francezi, canadieni, australieni, germani, englezi, chinezi şi malaezieni, desigur. Apoi chinezii vorbesc mai multe dialecte, desigur, deci trebuie să ne coordonăm în funcţie de imperfecţiunile din această lume. (râsete)

Noaptea trecută, multe persoane mi-au pus o întrebare similară: “Cum să medităm corect?”  Eu am explicat că după ce alegi o tehnică de meditaţie şi un maestru care să te înveţe tehnica respectivă şi dacă după o vreme tehnica şi maestrul te ajută să-ţi dezvolţi înţelepciunea, compasiunea şi pacea la nivelul minţii, atunci meditaţia este corectă. Dar dacă nu aţi găsit o tehnică bună, nu aţi găsit un maestru bun care să vă înveţe, atunci astăzi eu vă voi arăta din nou o tehnică de meditaţie foarte simplă pe care să o încercaţi acasă.

La fel, multe persoane m-au întrebat că dacă medităm fără îndrumarea corectă a unui maestru, atunci este posibil să avem parte de probleme, să fim “posedaţi”, ceea ce înseamnă că mentalitatea noastră va fi afectată? Eu am spus că este adevărat.

În zilele noastre sistemele de comunicaţie sunt extraordinare, astfel că noi putem să auzim despre existenţa unor fiinţe diferite. De exemplu, cred că în Malaezia voi aţi auzit deja despre mulţi maeştri extraordinari din ţări cum ar fi India sau Taiwan sau poate că şi din alte ţări, şi sunt foarte fericită dacă voi aţi ajuns să cunoaşteţi vreunul din aceşti maeştri şi dacă aţi studiat deja cu unii dintre ei sau cu mai mulţi. Dacă nu aţi cunoscut nici unul până acum şi nu aţi găsit nici o tehnică bună sau nu aveţi nici un scop în viaţă, atunci eu pot să vă ajut. Chiar dacă mai târziu veţi găsi un maestru mai bun, sunteţi liberi să zburaţi. (Maestra şi audienţa râd) Noi nu avem nici o obligaţie şi nu suntem legaţi prin nimic, nu trebuie să-ţi schimbi religia sau felul de a trăi ca să devii discipolul meu, nu este necesar. Noi vă oferim o cale prin care să aduceţi linişte în viaţa voastră şi să fiţi cu inima împăcată ca să puteţi munci mai bine, să gândiţi mai bine şi chiar să fiţi mai sănătoşi, spiritul vostru va fi mai împlinit şi atunci de la nivelul acela vei fi mult mai iubitor şi mai ajutător pentru ceilalţi.

Pentru că dacă noi nu ne simţim bine, atunci este dificil să-i iubim şi să avem grijă de alţii, nu? Da, aşa este. Deci mai întâi noi avem grijă de noi şi după aceea putem să avem grijă şi de ceilalţi. De aceea Iisus a spus: „Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte îţi vor fi date ţie.” De aceea Buddha a accentuat ca mai întâi fiecare dintre noi să  ajungă un Buddha, să ajungi un Buddha înseamnă să descoperi Împărăţia lui Dumnezeu din interiorul nostru, deci este similar cu ceea ce a spus Iisus, numai formularea este diferită. Deci trebuie să ajungem un Buddha mai întâi şi apoi îi putem ajuta pe ceilalţi. De exemplu, dacă noi nu putem înota, atunci cum putem să-i ajutăm pe cei care se îneacă? Deci dacă vrem să le salvăm viaţa altora, mai întâi trebuie să învăţăm să înotăm.

Înainte să devin o călugăriţă budistă, înainte să plec de acasă, şi eu am ajutat foarte multe persoane şi aveam mereu foarte mult entuziasm ca să-i ajut pe ceilalţi, ajutam mereu încă de când eram copil. Dar cu cât ajutam mai mult, cu atât mă simţeam mai neajutorată, se părea că nu poţi niciodată să ajuţi atât cât trebuie. Atunci soţul meu se plângea mereu că nu mă vede acasă niciodată (râsete), nici în timpul săptămânii şi nici la sfârşit de săptămână. „Să fii căsătorit cu o soţie este ca şi cum eşti căsătorit cu o fantomă”, aşa spunea el. (râsete) Şi într-un final, când mai ajungeam şi pe acasă, atunci stăteam în camera mea cu altare şi recitam din scripturile budiste şi meditam, deci în realitate el nu avea nici un avantaj de pe urma căsătoriei noastre.

Şi toţi banii pe care îi câştigam zburau pe fereastră, se duceau în India, în Africa, în Afganistan, se duceau pe ofrande şi la oameni, dar nu era suficient niciodată. Atunci el îmi dădea din banii lui ca să-i  folosesc, dar eu şi pe aceştia îi dădeam. Şi chiar dacă nu mai aveam nimic, tot simţeam că efortul meu este ca o picătură  de apă în deşert. Deci cu cât ajutam mai mult, cu atât eram mai neajutorată. Atunci mi-am amintit că Buddha a spus că: „ Trebuie mai întâi să devii un Buddha, atunci puterea ta va fi multiplicată de foarte multe ori şi vei putea ajuta pe oricine doreşti”. Şi la fel, mi-am adus aminte atunci că Iisus a spus: „Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.” Deci am căutat să  găsesc Împărăţia lui Dumnezeu, să găsesc Natura de Buddha din interiorul meu. Datorită Metodei Quan Yin am găsit această Natură de Buddha mai repede decât normal, mai repede decât cu alte metode. Ca urmare vi-o recomand şi vouă, în cazul în care şi voi simţiţi aceeaşi dorinţă puternică de a căuta Împărăţia lui Dumnezeu din interior. Dar dacă nu vă doriţi atât de puternic, atunci puteţi să meditaţi cu tehnica aceasta simplă pe care v-am menţionat-o mai devreme. Să nu uitaţi să vă rugaţi la Dumnezeu, să vă rugaţi la Buddha sau în oricine credeţi, ca să vă protejeze, să vă ajute. Şi în caz de urgenţă, atunci puteţi să mă chemaţi pe mine pentru ajutor, să nu uitaţi asta. Altfel, dacă meditaţi fără protecţia mea, s-ar putea să aveţi problemele pe care le ştie toată lumea, este adevărat. În cazul în care nu ştiaţi acest lucru, atunci eu vă spun din nou acum.

Noi avem nevoie de un maestru care ştie drumul şi care să ne ţină de mână atunci când avem nevoie, când avem dificultăţi. Pentru că în interiorul nostru noi avem două părţi ale naturii noastre: o parte este numai bine, numai glorie, numai milă, numai compasiune şi numai iubire, iar cealaltă parte reprezintă problemele, natura egoistă, distructivă, pesimistă şi tot felul de alte aspecte negative. Dacă ne deschidem aşa la întâmplare, orbeşte, în interiorul nostru, atunci putem să nimerim pe partea bună sau putem să nimerim pe partea rea, înţelegeţi? De aceea dacă nu ai o tehnică bună şi nu ai un maestru bun, atunci poţi să nimereşti pe partea rea şi atunci toate aspectele negative vor ieşi la iveală şi îţi întorc viaţa pe dos.  Noi ar trebui să înţelegem că partea negativă din noi înşine este la fel de puternică ca şi partea pozitivă, aproape la fel de puternică, ambele sunt foarte similare. Deci noi putem să fim foarte drepţi, plini de compasiune, putem să fim foarte miloşi, putem să fim foarte puternici, dar în acelaşi timp putem să fim foarte distrugători, foarte negativi, foarte nemiloşi, dacă ne racordăm la partea rea. Sunt unele persoane care nu au compasiune, nu au înţelepciune şi nu au simpatie pentru ceilalţi. Este aşa pentru că ei au înclinaţie mai mult spre partea negativă a naturii lor, dar dacă vrem să corectăm acest aspect, nu este dificil. Atunci ar trebui să studiem mai mult Biblia, să studiem mai mult scripturile budiste şi să fim mult mai persistenţi în practica religiei în care credem noi.

De exemplu, în scripturile budiste, Buddha ne-a sfătuit să practicăm cele şase căi ale perfecţiunii.

Prima este caritatea, datul de pomană. Caritatea înseamnă să dai la alţii din ceea ce tu ai deja din abundenţă, ca să-i ajuţi pe ceilalţi. De exemplu, dacă ai foarte mulţi bani şi ţie nu-ţi trebuie foarte mulţi, atunci ar trebui să vezi cine mai are nevoie de bani sau cine nu are destul pentru nevoile lui personale, deci să-i ajuţi pe cei săraci, acesta este un mod de a practica caritatea.

Eu am auzit o poveste foarte drăguţă despre Malaezia, nu ştiu dacă este adevărată şi la fel, nu ştiu dacă povestind-o am să-i ofensez pe cei din audienţă de aici, dacă da, atunci vă rog să mă iertaţi. Pentru că mi-a plăcut foarte mult, atunci am să vi-o povestesc şi vouă. Am auzit că în Malaezia dacă ai împrumutat bani de la bancă sau de la o persoană şi dacă după aceea afacerile tale nu merg bine sau nu ai posibilitatea să-i plăteşti înapoi, atunci este în regulă! Aşa este? Este adevărat? (cineva spune: da!) Atunci este foarte bine, este fantastic! (toţi râd) Cu adevărat, Dumnezeu chiar aşa vrea ca noi să facem! Dacă cineva nu are bani suficienţi, atunci este în regulă, nu trebuie să-l dăm în judecată, nu trebuie să-i facem probleme. Dacă nu are bani, atunci nu are! Chiar dacă are, atunci îi va cheltui la fel cum îi cheltuieşti şi tu, deci care este problema? (râsete) Aşa este foarte bine, m-a făcut fericită pentru două zile. (Maestra şi audienţa râd)  De când am sosit în Malaezia am fost mereu fericită după ce am auzit această poveste, cred că este un fel fantastic de a a-i trata pe ceilalţi! (Maestra şi audienţa râd)

Am auzit un lucru similar în Suedia, dacă nu ai maşină şi se întâmplă să vrei să ajungi undeva cu maşina, atunci poţi să iei o maşină de la oricine, chiar dacă nu-l cunoşti, şi să conduci mulţi km ca să ajungi acasă sau acolo unde vrei să ajungi, probabil când ai nevoie disperată de o maşină. Atunci, dacă proprietarul maşinii sau poliţia te prinde la un stop şi spune: „Hei, aceasta nu este maşina ta, dă-o înapoi!” Atunci tu spui: „În regulă!” Şi o dai înapoi proprietarului fără să fii amendat pentru furt, trebuie să plăteşti numai benzina consumată pe timpul cât ai condus şi cât îi trebuie proprietarului ca să conducă maşina înapoi la locul lui. Tot ce trebuie să plăteşti sunt numai banii de benzină, asta este tot.

M-am gândit că aceste exemple sunt extraordinare, mă face să mă simt foarte fericită să ştiu că o persoană o poate trata pe alta aşa de bine cum se tratează pe sine. Să vă mai spun o parabolă acum, dacă tu nu ai bani ca să-ţi cumperi pâine, atunci o să începi să te baţi? Desigur că nu! Atunci o să ai chiar mai multă simpatie pentru tine pentru că nu ai bani, dar nu vei da vina pe tine pentru nimic. Deci în acest sens, malaezienii îi tratează pe ceilalţi la fel de bine cum se tratează pe ei înşişi, sunt de acord cu aceasta! (râsete) Aceasta a fost o veste foarte bună pe care am auzit-o atunci când am ajuns în Penang, şi se potriveşte foarte bine cu preceptul carităţii din budism, să dai la ceilalţi din ceea ce îţi prisoseşte ţie. Dacă fiecare ar face aşa, atunci n-am mai avea nici un fel de război şi nici un fel de furturi, în felul acesta vom aduce pacea în lume.

La fel, după principiile budiste, un alt fel de a da este să dai din înţelepciunea ta. De exemplu, dacă eşti foarte înţelept în anumite subiecte sau dacă ai devenit iluminat, atunci ar trebui, este bine, sau trebuie să împarţi această informaţie cu ceilalţi, ca să le dai şi lor şansa, oportunitatea să ajungă iluminaţi, eliberaţi, la fel ca şi tine. În budism, acest fel de caritate este foarte apreciată, este cea mai înaltă formă a carităţii.

Acum, următorul fel de caritate este de a-i proteja pe alţii. De exemplu, să mănânci vegetarian este de asemenea un fel de caritate. Noi le lăsăm viaţa altor fiinţe, le dăm sentimente de pace şi securitate, decât să le producem frică. Aceasta numim noi în chineză „Shih Wu W’ei”, ceea ce înseamnă să le dai celorlalte fiinţe sentimente lipsite de frică, care este la fel, o formă de caritate. De aceea noi îi sfătuim mereu pe oameni că dacă nu dau bani, dacă nu dau nici un fel de înţelepciune, atunci să le dai ceva de genul „Shih Wu W’ei”, să le dai sentimente de securitate pentru viaţa lor. 

Apoi următoarea se referă la precepte. Preceptul este ceea ce spunem la fel ca în creştinism: să nu omori, să nu spui minciuni, să nu furi, să nu-i răneşti pe alţii, să nu iei nici un fel de substanţe intoxicante care sunt dăunătoare pentru tine şi pentru alţii şi aşa mai departe. Să-ţi iubeşti vecinii la fel ca pe tine pentru că Iisus a spus: „Dacă-i iubeşti numai pe cei care te iubesc pe tine, înseamnă ceva? Nu înseamnă nimic!”

Budismul la fel, pune accentul pe „Jen Ju”, care înseamnă răbdarea, care este un alt fel din cele şase feluri ale perfecţiunii. Răbdarea înseamnă să înduri orice fel de insultă,  sentimente negative sau felul rău de a fi tratat de către ceilalţi. Acesta este răbdarea, este la fel cu învăţătura creştină, atunci când Iisus a spus că: „Dacă cineva te pălmuieşte pe partea dreaptă, atunci să i-o dai şi pe stânga în schimb!” (râsete) De exemplu, în timpul pregătirilor pentru a ţine un discurs sau pentru a le da oamenilor informaţii, şi noi avem parte de multe obstacole şi foarte multe probleme şi foarte multe opresii, dar noi nu le dăm replica niciodată, n-o facem niciodată. Nu contează dacă revolta împotriva noastră ţine ani de zile, noi n-am făcut nimic împotriva acestui fel de opoziţie, niciodată. Lăsăm lucrurile să moară de la sine. O singură mână nu poate să bată din palme, trebuie să fie două mâini, aşa spun oamenii, dacă ei bat numai cu o singură mână, atunci vor obosi, într-o zi vor vedea şi ei că nu produce nici un sunet şi vor înceta.

Acesta este felul în care Buddha ne-a învăţat să-i tratăm pe ceilalţi, să-i iubim aşa cum ne iubim pe noi, Iisus la fel, ne-a învăţat acelaşi lucru. Dacă doriţi să cunoaşteţi mai mult despre cele Cinci Precepte, să nu omori, să nu furi, etc., atunci puteţi să întrebaţi afară şi cineva o să vă dea mai multă informaţie. Eu nu vreau să vă predic acum despre cum ar trebui să vă comportaţi, deci spun totul numai pe scurt, vă introduc pe scurt câteva lucruri bune din budism şi creştinism, în cazul în care voi doriţi să alegeţi unele din ele pe care să le folosiţi.

Acum, următoarea este sârguinţa. Ce este sârguinţa? Să fii sârguincios pentru ce? Înseamnă că dacă te decizi să practici, de exemplu să meditezi, atunci trebuie să fii sârguincios în fiecare zi. Dacă te decizi să păstrezi preceptele, să nu minţi, să nu omori şi să fii vegetarian, etc., atunci trebuie să fii perseverent în fiecare zi. Dacă vrei să te rogi la Dumnezeu ca să te ajute şi să meditezi ca să primeşti puterea Lui, atunci să o faci în fiecare zi. Aşa cum nu uiţi să mănânci în fiecare zi, tot aşa să nu uiţi să te rogi, să nu uiţi să meditezi în fiecare zi, astfel ca mentalitatea ta, spiritul tău să fie hrănite de asemenea. Pentru că noi nu suntem numai corp, dar suntem şi fiinţe spirituale, deci trebuie să avem grijă şi de foamea spirituală. Dacă nu avem grijă de foamea spirituală, atunci viaţa noastră va avea foarte multe dificultăţi, multe probleme şi atunci noi dăm vina pe Dumnezeu: „De ce? De ce Dumnezeu nu este milos şi nu are grijă de noi?” El are grijă, El face totul ca să aibă grijă de noi, dar suntem noi cei care nu avem grijă de noi, noi suntem cei care mergem anapoda.

Cineva m-a întrebat ieri: „De ce Dumnezeu care este atât de puternic, creează atât de multe dezastre?” Dumnezeu n-a creat mizeria, sunt capetele noastre de oameni cele care creează toate acestea. Dumnezeu nu face pistoale, Dumnezeu nu face niciodată bombe atomice, noi le facem pe toate cu propriile noastre mâini. Deci dacă încetăm cu acestea, atunci nu va mai fi nici un fel de mizerie. Noi nu împărţim din avutul nostru cu vecinii noştri săraci, noi nu suntem destul de persistenţi ca să răspândim Adevărul şi mesajul iubirii, al milei, al răbdării, al îndurării, al compasiunii, astfel ca ceilalţi să asculte.

Dacă noi nu facem decât să stăm în aceste locuri fixe, cum ar fi bisericile şi templele ca să propovăduim, atunci numai o mână de oameni pot să asculte de noi în fiecare zi, în timp ce oamenii de afară n-o fac niciodată. Cei care merg la biserică ştiu deja câte ceva, ei cred deja în Dumnezeu, deci noi n-ar trebui decât să le aducem aminte mai mult şi să-i ajutăm să-şi întărească credinţa în Dumnezeu. Oamenii care merg la temple ştiu deja despre Buddha, se închină deja la Buddha şi îl respectă şi încearcă să fie oameni mai buni. Ei ştiu deja câte ceva, dar şi noi trebuie să le reamintim în fiecare săptămână sau la fiecare ocazie ca să-şi întărească credinţa lor. Dar oamenii de afară, cei care nu merg niciodată la biserică, cei care nu merg niciodată la un templu, care nu ştiu niciodată nimic, ei au nevoie de atenţia noastră şi mai mult. Deci fiecare dintre noi trebuie să ducă mesajul lui Dumnezeu, mesajul iubirii, al toleranţei, al compasiunii, nu numai pentru oamenii de la biserică, dar pentru toată lumea de pe stradă, de la restaurante, din hoteluri, din magazine. Noi trebuie să ne aducem aminte mereu, ne reamintim nouă şi le reamintim şi celorlalţi.

Deci este vina noastră, dacă lumea a ajuns într-un stadiu foarte rău, atunci nu este din cauza acţiunii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face decât iubire, Dumnezeu a făcut florile ca noi să le privim, Dumnezeu a făcut soarele ca să ne încălzească şi să strălucească peste lumea noastră, Dumnezeu a făcut ploaia ca să ne fertilizeze recoltele, Dumnezeu a făcut numai lucruri frumoase şi strălucitoare ca noi să ne bucurăm de ele, Dumnezeu nu face niciodată lucruri distructive. Sunt numai faptele noastre, atmosfera noastră negativă, care a creat toate aceste dezastre.

Acum, următoarea vine  „Ch’an Ding”, ceea ce înseamnă meditaţia. Buddha ne-a învăţat cele şase feluri ale perfecţiunii şi cel de-al cincilea este meditaţia. El nu ne-a spus doar să dăm de pomană, să păstrăm preceptele sau să fim plini de iubire, etc., dar ne-a spus şi să medităm .Meditaţia este foarte importantă pentru că fără meditaţie nu vom acumula nici un fel de înţelepciune. Eu v-am spus ieri că în rugăciune noi cerem, noi vorbim, noi îi cerem lui Dumnezeu sau Buddha să ne ajute, să ne elibereze, să ne îndrume, dar noi doar vorbim şi apoi plecăm! Noi nu stăm acolo ca să primim instrucţiunile, deci nu ajungem nicăieri şi nu primim prea mult din puterea şi binecuvântarea de la Dumnezeu sau de la Buddha. Deci meditaţia este foarte importantă, de fiecare dată după ce ne rugăm, trebuie să stăm liniştiţi pentru o vreme şi să încercăm să primim mesajul, să fim receptivi la mesajul din interior. Atunci le veţi obţine, le veţi primi nu printr-o voce care să vă vorbească la ureche, dar prin intermediul intuiţiei foarte clare şi a gândurilor foarte clare şi a sentimentelor de pace din inima voastră. Atunci meditaţia voastră devine eficientă.

Acum, pentru că voi meditaţi în fiecare zi, Buddha a spus că veţi obţine cea de-a şasea perfecţiune, care este înţelepciunea. Înţelepciunea nu înseamnă cunoaştere, cunoştinţe (intelectuale). Înţelepciunea nu poate fi învăţată din cărţi, nu poate fi împrumutată, nu poate fi furată. Înţelepciunea vine prin tăcerea minţii, prin liniştirea minţii, prin a sta liniştiţi în meditaţie în fiecare zi şi să primim instrucţiunile de la cea mai înaltă sursă a universului. Aceasta este ceea ce noi numim înţelepciune, dar această înţelepciune este dificil de explicat, este dificil de obţinut.  Este nevoie de perseverenţă, de răbdare, de sinceritate prin practica de zi cu zi şi de purificarea vorbei, corpului şi a minţii, aşa ajungi să o obţii. Dacă noi nu ne purificăm vorba, corpul şi mintea, atunci indiferent de înţelepciunea pe care o obţinem, va deveni foarte poluată cu tot felul de influenţe de la nivelul lumii şi de instrucţiuni de la nivelul lumii şi ca urmare nu va mai fi înţelepciune pură. De aceea preceptele sunt foarte importante, nu se poate să stăm aşa în fiecare zi şi să fim calmi şi apoi să avem înţelepciune, nu! Noi trebuie să ne pregătim recipientul, nu putem să mergem de exemplu şi să luăm apă de la orice sursă şi apoi să o bem. Mai întâi cana trebuie să fie curată, înţelegeţi? Dacă cana nu este curată, atunci nici apa din cană nu va fi curată, poate fi chiar plină cu intoxicanţi, dacă o bei atunci te va afecta şi pe tine!

De acea în timpurile vechi, maeştrii care predau meditaţia erau ca nucile care sunt greu de spart! Ei nu te învăţau nimic până când nu te puneau să munceşti pentru câţiva ani buni. Aţi citit povestea despre Milarepa? Dacă nu, atunci să mergeţi acasă şi să o citiţi. Şi la fel, povestea despre Tilopa care este foarte cunoscută. Ambele persoane au devenit maeştri foarte celebri. Dar mai întâi ei au fost antrenaţi pentru câţiva ani, făcând tot felul de munci grele şi îndurând tot felul de insulte şi teste de la maestrul lor. Pentru că dacă noi medităm fără un motiv sincer, fără o minte pură şi o voinţă pură, atunci este foarte dificil să obţii înţelepciunea pură, înţelegeţi? Discipolii mei mă întreabă mereu: „De ce? De ce trebuie să fim vegetarieni ca să primim iniţierea de la dumneavoastră? De ce trebuie să fim vegetarieni ca să fim iniţiaţi în Metoda Quan Yin?” Acesta este motivul, pentru că noi trebuie să fim un recipient curat, pur, o cană curată ca să conţinem apa curată. Înţelegeţi?

 Maestra Supremă Ching Hai

 

 

Top